• Home
• Despre noi
• Ştirea ta
• Contact
• Arhivă detaliată
• Publicitate

RSS

• Articolul zilei
• Business
• Cultura
• Opinii
• Politica
• Social
• Sport
• Ziare

Împuşcaţi-l pe Băsescu!

Discursul politicienilor din toate partidele din ultimele luni mă duce cu gîndul la un mega-complot pentru înlăturarea lui Băsescu. Cumva nu mai contează că eşti liberal, social-democrat, maghiar, naţionalist – toţi sunt împotriva lui Băsescu. Acesta a devenit victima numărul 1 a României. Ideea acestei campanii concertate se pare că aparţine mogulilor înlăturaţi de alţi moguli de la pârghiile puterii. O fi Băsescu corupt, a făcut el contracte suspecte ca ministru sau primar. Şi-a băgat coada în treburi ce nu îl priveau ca preşedinte, dar parcă tot acest val de furie politicianistă anti-Băsescu este desuet. Candidaţii la preşedenţie nu mai au doctrină, discurs politic sau naţional, toţi au discursul anti-Băsescu. Victimizarea nu face bine decât unei persoane: Băsescu. Când ţara se îndreaptă spre colaps, politicienii se ţin de comisii şi declaraţii politice „a la Farfuridi”. Ultimele zile bursa zvonurilor media credibile spune de implicarea serviciilor secrete în toată această conspiraţie. Şi românilor le plac conspiraţiile… Dacă mîine cineva îl împuşcă pe „duşmanul, coruptul, megalomanul  Băsescu” punem pariu că devine un Kennedy de România?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Comisarul Orban

Toată chestiunea cu decapitarea femeilor din jurul lui Băsescu mi se pare tipic unei ţări balcanice cu o mentalitate patriarhală. Altfel cum pot să îmi explic că mari politicieni bărbaţi acuzaţi de chestiuni mult mai grave nu au păţit nimic ani la rând. Dacă în anii 50 sovieticii ne-au impus comisarii poporului, fie ei bărbaţi sau femei cu ţinta clară de a decapita opoziţia politică din ţară, acum Comisarul Orban, un dandz al anilor 30 picat în secolul 21, se vede Marele Inchizitor al României democratice. Comisia condusă de el, înregistrată legal sau nu, ce  mai contează, plănuia înaintea audierilor soluţia finală. Ştim cu toţii muritori de rand că adesea aşa se face justiţia în România pentru mici găinării sau oameni simpli nevinovaţi puşi în faţa sistemului oligarchic. Dar chiar şi miniştrii?! Nu ţin partea nimănui, dar mi se pare o mare ipocrizie ca unul Orban, ce acum vreo doi ani lovea cu maşina oameni pe trotuar şi fugea de la locul accidentului, să devină Justiţiarul României. Le-aş spune celor din Comisie ca Iisus “Cine este fără de păcat să dea cu piatra”. Atunci ar băga capul în pământ tot Parlamentul…

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Nenea Băse, vreau să fiu preşedinte!

Cam aşa sună adesea discursul, uşor piţigăiat, al şefului PSD, Mircea Geoană. Diplomat de carieră, liderul social-democraţilor a început de câteva luni pre-campania electorală pentru prezidenţiale. Actualul preşedinte al României e şi el în campanie. Cutreieră toate cătunele să participe la toate festivalurile de care nu a auzit nimeni. Mai e şi unul Antonescu. Dar încă nu l-am văzut la faţă că merge doar cu maşina de o sută de mii de euro, cu geamuri fumurii. El se consideră „aparte”. Probabil că deoparte va şi rămâne. Mai sunt şi alţi candidaţi, dar, sincer, nu contează. Geoană se umflă, ţipă, se agită, poate, poate îl bagă şi pe el în seamă alegătorii, nu doar membrii de partid. Trist e că în loc de campanie pe problemele ţării şi Geoană şi Antonescu nu fac decât să strige la Băsescu. De parcă acesta e „tătucul” României şi ei nişte băieţaşi dornici să urce pe scaunul de preşedinte, când nenea Băse nu e atent.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Frica de apă la români

Căldura de afară scoate ce e mai rău din noi, la propriu şi la figurat. Ne topim sub soarele dogoritor şi transpirăm… E ceva normal, dar problema apare când oamenii uită să se spele dimineaţa sau cu zilele. Şi mergi cu autobuzul, microbuzul, trenul sau alte mijloace de transport şi te loveşte un miros, apoi altul şi altul până îţi vine să leşini. Evident românii au o problemă cu apa. Nu le place şi pace. Din comunism a rămas la mulţi tradiţia spălatului pe tot corpul doar sâmbăta. Deşi medicii recomandă o igienă atentă şi zilnică, pentru a evita diferite boli, românii, în marea lor majoritate, nici nu vor să audă de aşa ceva. Săpunul, apa şi alte produse pentru igienă sunt „rara avis”! Aşa că trebuie să adaptăm simţul olfactiv la jungla urbană unde mirosurile devin vara mai ceva la ca Zoo!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Hello, Mr. President?

Cu un lider de partid de stânga, în România trebuie să vorbeşti pe engleză să te priceapă. După stagii de pregătire la americani, iată cum a ajuns stânga românească pe mâna capitalismului occidental. Altfel spus nu mai avem partid de stânga. Deşi declarativ sunt pentru popor, şi în preajma alegerilor se împart pungi cu alimente, mici, bere, partidul de stânga e plin de „noii moşieri” care au pus stăpânire pe România. Acum 92 de ani, în Moldova, ţăranii lihniţi de foame şi sătui să fie trataţi ca sclavii pe plantaţie, mobilizaţi şi de „bunicii comunismului” de mai târziu, au încercat o răscoală. Au plătit cu sînge. 45 de ani comuniştii i-au ridicat în slăvi pe ei şi pe muncitorii de la Griviţa. Culmea irnoiei istorice, continuatorii stângii româneşti de azi au devenit „noii moşieri”! Strâng pământuri, case, averi colosale în detrimentul celor mulţi şi umili, cărora le dau promisiuni deşarte. Cam la fel ca în 1907. Când stânga românească suferă de elitism şi capitalism, chit că e de cumetrie, e semn că se duce totul de râpă! Unde e liderul de stânga cu mâneci suflecate, ridicat din rândul celor mulţi? Unde sunt liderii cu manifeste şi mobilizări la greve şi acţiuni comunitare pentru apărarea drepturilor muncitorilor şi ţaranilor? Au dispărut… În locul lor stă Mr. President şi camarila sa „presidential”, toţi „noii moşieri” ai României.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Suntem un popor bolnav

Statisticile Ministerului Sănătăţii ar trebui să îngrijoreze Guvernul. Din păcate acesta este ocupat cu lupta dintre partidele la guvernare şi campania elctorală aşa că nu are timp să vadă că poporul român e din ce în ce mai bolnav. De la conjuctivită, scolioză la cancer de toate felurile, statisticile arată că suntem un popor suferind, unul din cele mai bolnave state europene. De unde atâta boală? De unde atâta suferinţă? Cauzele sunt proasta alimentaţie din lipsa banilor, băncile prost concepute în şcoli ce au dat generaţii de „scoliotici”, lipsa informaţiilor privind igiena personală şi multe altele. Toate au un numitor comun: prosta guvernare. Şi nu cea actuală, ci toate de la Revoluţie până azi. În timp ce unii se îmbuibau în Parlament sau prin vile în cartiere de lux în Bucureşti, alţii mâncau pîine cu sare sau mămăligă cu ceapă prin case uitate de lume. Toţi în aceeaşi Românie. Unde unii îşi fac palate cu ziduri de 4 metri şi alţii nu au cu ce să îşi mai ude petecul de grădină pentru a da ceva de mâncare copiilor. Toate chiar şi acelaşi judeţ sau chiar şi localitate. De sus în jos, de la Guvern până la ultimul „baron”, toţi cer poporului voturi şi încredere. De jos în sus, poporul ar vrea o viaţă sănătoasă.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Băsescu, Băsescu, fâs…, Băsescu

Dacă ai ambiţia să te uiţi la TV la ştiri sau să citeşti ziare subiectul Băsescu este omniprezent. Normal, ar spune unii, pentru că e preşedintele ţării. Mi se pare firesc să aud de Băsescu în contextul semnării unei legi, a unei dispute administrative naţionale sau a uneia politice, că de, omul e şi „cadindat”!

Dar să aud cum Băsescu a ieşit la terasă la mare unde a dansat cu soţia sau cum a râgâit după un pahar de vin, mi se pare lipsă de subiecte jurnalistice. Sau suferim de o intoxicaţie naţională cu brandul Băsescu pentru a uita de realele probleme ale ţării: şomajul, salariile mici şi altele asemenea?

A devenit o modă în presa românească să meditizeze acele personaje ce ştiu să creeze ştiri, chit că sunt nu sunt ştiri cu informaţii banale. Dar nu-i aşa că e mai simplu decât să te apuci de o investigaţie serioasă care poate dura şi câteva luni?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Elevii – victimele schimbărilor

Ne-am obişnuit ca după alegeri cei aflaţi la putere să-şi pună „amprenta“ asupra conducerii instituţiilor, ministerelor, etc. Însă, de cele mai multe ori noii „şefi“ suferă de megalomanie şi din dorinţa de a se face remarcaţi în noua funcţie, iau decizii care lezează multe categorii de oameni.

Cea mai „activă“ în ultima vreme este ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, care, după ce s-a săturat de studenţii de la Universitatea particulară „Spiru Haret“ care primesc diplome pe bandă rulantă, acum vrea ca micuţii de clasa a IV-a să dea o testare înainte de a trece în clasa a V-a, iar elevii de clasa a XII-a  vor susţine o testare a cunoştinţelor de folosire a calculatorului.

Ce mai urmează? Ca prichindeii de grădiniţă să dea o testare gen Bacalaureat înainte de a intra în clasa I?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Off Road pe Calea Poplăcii

Nu sunt un fan al off road-ului. Îmi place asfaltul şi vreau să ascult sunetul motorului atunci când depăşeşte 4 mii de turaţii. Fie că sunt pe două sau pe patru roţi.

În oraş însă sunt cât se poate de potolit. Îl ştiţi pe ăla pe care îl claxonaţi mereu pentru că merge prea încet (regulamentar)? Ei bine. Ăla sunt eu!

Străzile din Sibiu îmi mănâncă însă zilele. Sunt atât de proaste încât nu am nicio variantă chiar şi ocolitoare pentru că da, aş prefera să merg mai mult decât să ”dau în gropi”. Calea Poplăcii e exemplul perfect de sport extrem. Pe bune, aici ar trebui să pună un semn interzis pentru noi pământenii. Aici să vină băieţii cu jeepurile, că altfel nu se mai poate. E off road nenea primar!

Poţi citi mai multe articole scrise de unsibian pe blogul său – unsibian.ro.

La Sibiu nu e criză

Aceasta este concluzia pe care am tras-o vineri după ce am asistat la dezbaterea organizată la Primăria Sibiu de televiziunea Money Channel. Toţi marii afacerişti sibieni prezenţi spuneau că le merge bine. Primăriei îi merge bine, după cum a declarat primarul. Şi toţi spuneau că această criză e de fapt falsă.

Atunci cum de toţi aceşti afacerişti când sunt căutaţi să facă o donaţie sau să se implice în vreo campanie umanitară spun imediat că nu au bani, pentru că e criză! Acum când e criză şi când nu e? Sau criza asta e doar când le convine oamenilor de afaceri. Când nu măresc salariile şi reduc personalul spun că e criză. Când se laudă la televizor cât de potenţi sunt ei în afaceri, atunci nu mai e criză.

Ce ţi-e şi cu criza asta!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Şi Tursib-ul nu mai vine…

Îmi amintesc perfect cum aşteptam 30 de minute în staţia de autobuz. Câteodată asta era durata călătoriei dacă aş fi ales să merg pe jos. Cu toate astea mă încăpăţânam să aştept…

Dar la un moment dat m-am deşteptat Nu am mai aşteptat Tursib-ul pentru că nu mai avea rost. Degeaba au schimbat autobuzele din moment ce frecvenţa a rămas aceeaşi.

Ştiu, pare dificil să rezolvi această problemă într-un oraş în care distanţele nu sunt foarte mari. Să majorezi însă intervalul de timp mi se pare o bătaie de joc. Nu la adresa mea. Merg pe jos. Ci la adresa pensionarilor care nu-şi permit nici să aştepte o jumătate de oră un autobuz, nici să traverseze oraşul pe jos.

Poţi citi mai multe articole scrise de unsibian pe blogul său – unsibian.ro.

Obama liberal

După un final de săptămână în care au ţinut-o non-stop într-un congres, liberalii spun că s-au reformat. Au ales pe Crin Antonescu preşedinte pentru a nu mai fi acuzaţi că sunt teatrul de păpuşi al magnatului Dinu Patriciu. Colegii de partid imediat au spus că Antonescu e un fel de Obama liberal al României.

Cert e că liberalii încă mai speră. După ce au pierdut alegerile locale şi parlamentare, ei mai speră. Speră la alegerile euro-parlamentare şi prezindeţiale. Schimbarea se impunea ca lovitură de imagine, dar rezultatele nu cred să fie cele mai bune. Din păcate partidul a intrat în declin şi nu mai are şanse de revenire în viitorul apropiat. Dacă nu va fi reformat şi la rădăcină, nu doar la vârf riscă să devină un nou caz „partidul ţărănesc”.

Guvernarea erodează, dar la liberali a făcut ravagii. Antonescu e departe de a fi un Obama de România, ci doar o palidă copie imperfectă, tipic balcanică, a noului preşedinte american. Liberalismul românesc suferă de aceeaşi boală cu restul partidelor: acuzaţii de corupţie, oameni ce au trecut pe la cinci partide, muşamalizări şi tocare de bani publici. Anotnescu e un suflu nou de imagine după răsuflatul Tăriceanu, dar problema partidului stă în omul numit Patriciu.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Artişti de criză

Perjovshi şi Tara sunt doi artişti sibieni ieşiţi din tipare. Primul a devenit celebru în America şi Europa, pentru a fi recunoscut şi la Sibiu, deşi cu multe strâmbături de nas. Tara este expus în Europa, dar cu greu la Sibiu, datorită creaţiilor sale controversate. Ambii exprimă foarte bine criza pe care o trăim. Nu cea economică, ci criza valorii umane.

Mulţi exprimă dispreţ la adresa celor doi artişti pentru că nu îi înţeleg. Dacă Perjovschi e ieţit din tipare, dar totuşi un artist „liniştit”, Sorin Tara bate orice record de atragere a duşmăniilor. Artistul crează opere atât de controversate încât majoritatea patronilor de galerii sau spaţii de expunere de la Sibiu se feresc de el şi operele sale. Deşi artist, Sorin Tara a ajuns un persecutat la artei. Perjovschi evită Sibiul cu delicateţe.

Sunt doar două exemple cum arta poate exprima criza valorii umane pe care o traversăm şi la Sibiu. Occidentul reuşeşte să vadă în ei valoarea artistică, dar noi nu reuşim adesea să trecem de ochelarii de cal ce ni i-am însuşit. Arta trebuie privită cu deschidere a sufletului şi a minţii. Din păcate sunt prea înglodaţi în cotidian pentru a o savura. Şi atunci arta se coboară spre noi, spre cotidian spre a ne smulge. Doar, doar ne trezeşte simţul valorii umane.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Să mori pentru o pâine

Am citit în ziare despre un tată care s-a spânzurat pentru că nu mai avea bani de pâine să îşi hrănească fiica. Erau doar ei doi. Acum e doar ea. Fiica.

Drame ca aceasta se întâlnesc tot mai des. România este în continuare o ţară preponderent săracă, oricât ne minţim că nu e aşa. Majoritatea românilor se uită la ultimul ban din portmoneu şi au mereu lipsă câteva sute de lei. Criza financiară nu face decât să adâncească această dramă naţională anonimă. Acel bărbat e unul din miile de şomeri români din ultima perioadă. Oameni care sunt expediaţi acasă de patroni dornici să se salveze de criză, dar fără ca nimeni să se gândească la destinul lor. Oameni care ajung să se îmbete de tristeţe sau chiar să se omoare.

Trăim o mare dramă în România. Tinerii fug spre Vest. Cei apţi de muncă pleacă şi ei să muncească acolo. Aici rămân prea puţini. Economia e în declin şi nimeni nu face nimic. Guvernul inventează noi taxe în loc de programe de salvare economică naţională.

Să mori pentru o pîine e culmea dramei umane. Şi totuşi nimeni nu face nimic. E doar un anonim. Şi după el a rămas un copil. Oare fetiţa lui ce va ajunge când e mare?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Sensul vieţii dat de media

Nu îmi propun să vă ţin o prelegere virtuală despre sensul vieţii, dar cred că merită să fim atenţi cum media ne influenţează sensul vieţii.

Doi piloţi au reuşit să aterizeze forţat la Timişoara un avion defect. Nimeni nu a avut de suferit, datorită abilităţii celor doi. Media le-a urmărit pas cu pas aterizarea, apoi, pentru că nimic tragic nu s-a întâmplat, au trecut la alte cazuri de violuri, crime şi oribilităţi.

Un sportiv român a fost înjunghiat mortal la 3 dimineaţa într-o discotecă din Ungaria. Instant a devenit erou naţional, fiind purtat prin aproape toată ţara în cortegiu funerar, cum doar regii României mai aveau parte. Apoi s-a aflat că moartea sa nu era o crimă pe criterii etnice, cum s-a crezut, ci datorată unei răfuiale între el  şi fosta sa prietenă. Dar despre asta nu se mai vorbeşte, că doar pentru rating media l-a făcut erou naional.

Care este sensul vieţii? Cum şi-l crează tinerii de azi? După canalele media care le inoculează false valori, false simboluri şi false probleme. Dorinţa de rating e mai presus decât conştiinţa. Un ziarist îmi spunea că presa nu are un rol educaţional. Oare? La facultatea de jurnalistică, acum ceva ani, am învăţat că presa are ŞI un rol educativ.

Dar media românească a intrat într-un declin, declin ce generează un amplu declin social… Nu sunt jurnaliştii de vină, ci un întreg sistem de interese ce stă în spatele mass media din România. Un sistem de manipulări pentru binele unui grup restrâns de oameni. Consumatorii media sunt simple cifre pe un tabel, nu mai sunt de mult oameni….

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Fii bun, copilul meu!

Când eram mic mama îmi spunea mereu să fiu corect. Să nu mint, să spun mereu adevărul. Tata spunea că e bine să vorbeşti ce gândeşti. Să nu îţi fie ruşine de ceea ce eşti şi de unde te tragi. Sfaturile unor părinţi simplii, încercaţi greu de anii comunismului.

Şi am crescut, parte în comunism, parte în tranziţie, parte în democraţie. Am încercat să exprim public nedreptăţile încă din liceu. Am ales jurnalismul. În timp am descoperit gunoiul de sub plapuma presei locale şi am plecat în rândurile societăţii civile. Acum fac şi jurnalism independent şi activism comunitar. Exprim public ceea ce mulţi îmi spun în particular şi le e teamă să spună tare. Am devenit, fără să vreau, un exponent voluntar al celor nedreptăţiţi în Sibiu.

Primesc adesea lovituri din partea potentaţilor locali, adesea sub centură. Dar merg înainte pentru că asta am ales să fac de când eram adolescent. Nu suport să văd nedreptăţi în jurul meu aşa cum ştiu că mulţi nu suportă. Doar că eu şi acţionez. Condamn public anumite fapte sau atrag atenţia oamenilor asupra altora.

Acum aştept un copil împreună cu soţia mea. Mă gândeam ce să îi las moştenire. Averi? Nu am crezut niciodată în averi. Cred că trebuie să ai în viaţă doar strictul necesar. Trebuie să te simţi bine cu viaţa ta şi să nu râvneşti la mai mult, dacă ştii că nu îţi trebuie.

Pot să îi las copilului meu idealurile mele să-i fie călăuză în viaţă. Dorinţa de adevăr, de a fi bun cu ceilalţi oameni, onest. Dorinţa de a îndrepta injustiţia socială, de a ajuta pe cei din jur şi de a dărui cât mai mult comunităţii. Fii bun, copilul meu!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Abuzul de presă

Credeam că la 20 de ani de la căderea comunismului presa şi-a câştigat independenţa, dar m-am înşelat. Zilele acestea am fost şocat să văd cum unele publicaţii locale au tratat un subiect foarte importnat pentru Sibiu ca şi când era o bagatelă. O informaţie mică aruncată în ziar sau la TV. Un ziar însă a demolat 20 de ani de democraţie într-o singură zi.

Nu sunt doar jurnalist, ci şi activist comunitar. Mă implic în marile probleme ale cetăţenilor Sibiului voluntar. Săptămânile acestea am aflat că domnul Ilie Carabulea, mare magnat local, se pregăteşte printr-o firmă din holdingul său să facă un cartier de blocuri de 17 etaje în Pădurea Dumbrava. M-am documentat şi am început procedura de contestare a proiectului. Dar vai! Am uitat că democraţia a dispărut când e vorba de oameni cu milioane de euro în cont. La dezbaterea publică orgabizată pentru acel cartier am primit ameninţări direct de la Carabulea pentru că am demarat o petiţie online şi am informat publicul. Dar asta a fost nimic.

În ziarul ce şi l-a cumpărat la Sibiu, Tribuna, domnul Carabulea a dedicat două pagini, prima şi ultima, măreţului său cartier şi înfierării mele ca om. Mai rău ca în comunism, când tot în Tribuna puteai citi astfel de înfierări ale „elementelor nocive ale societăţii”. Normal că nu am fost atacat cu argumente pe proiect, ci la adresa mea ca om, a familiei etc. O josnicie. Am trimis un drept la replică, ce nu a fost publicat şi probabil nu vai fi publicat.

Dacă după 20 de ani de la căderea comunismului, un patron de presă poate dicta un asemenea articol şi mai există jurnalişti ca să îl scrie, înseamnă că toţi morţii de la Revoluţie au pierit degeaba, doar pentru ca un mic şofer să ajungă peste noapte miliardar şi să dea cu pumnul în masă la dezbateri publice, ameninţând pe toţi cei ce îl critică.

Pentru articolul apărut în Tribuna şi multe  altele asemenea în care diferiţi oameni sunt astfel atacaţi, acest ziar merită sancţionat de cetăţeni. Da, sancţionat pentru că săvârşeşte un abuz de presă. Abuzează de cota sa de piaţă şi puterea ce o are pentru a înşela oamenii şi a ataca simplii cetăţeni ce se opun „măreţului” patron Carabulea.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Cât de verde eşti?

Ce uşor e să postezi pe bloguri sau pe forumuri pe internet că eşti ecologist. E simplu să spui că iubeşti natura. Dar a fi verde, a fi ecologist înseamnă să acţionezi!

Eu unul am acţionar de curând, din nou, şi am creat o petiţie online pe care sper să o semneze mii de oameni. Apoi voi tipări petiţia şi o voi duce la autorităţi. Despre ce este vorba? Aşa cum am mai scris pe blogul Mazemania şi în Sibiu7.com Pădurea Dumbrava, simbol al Sibiului, este pe cale de a fi trunchiată de Primăria Sibiu şi oamenii de afaceri dornici de înavuţire pe spatele naturii.

Două mega proiecte îşi fac loc în mijlocul pădurii. Unul este Aqua Parcul Primăriei Sibiu, construit din bani publici, ce ne va costa 45 milioane de euro şi va perturba definitv liniştea Pădurii Dumbrava. Altul este cartierul de blocuri al magnatului local Ilie Carabulea care va domina Pădurea cu turnurile de 17 etaje, vizibile şi din Muzeul Satului. Impactul celor două proiecte asupra florei, faunei şi peisajului e uriaş.

De aceea eu mă opun. Mă duc la dezbaterile publice, anunţ pe cei interesaţi, facem scrisori oficiale autorităţilor, iniţiem petiţii. Totul pentru a stopa aceste proiecte în Pădurea Dumbrava.

Pentru aceea pădure am devenit verde. Tu eşti verde?

Petiţia Salvaţi Pădurea Dumbrava Sibiu o puteţi semna aici: http://www.petitieonline.ro/petitie-p32892052.html Anunţaţi toţi cunoscuţii de această petiţie!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Iohannis, concediul şi jurnaliştii

Primarul Sibiului a fost plecat două săptămâni în concediu. Se aude că a fost iar în Republica Dominicană. Treaba luice face pe banii săi în timpul liber. Dar perioada când a fost plecat a fost seacă în presa locală. Parcă nu mai erau subiecte. Cum a revenit primarul din concediu şi a ţinut conferinţă de presă, cum s-au umplut ziarele de ştiri legate de Sibiu şi Primărie.

Bineînţeles că abundă iar ştirile gen „Iohannis a spus despre…”, „Primarul Iohannis a apreciat …”. Oare când Iohannis nu va mai fi primar ce va mai scrie presa locală? Poate atunci vor începe să alerge pe teren să caute subiecte. De când e Iohannis primar, datorită bunei sale campanii continue de imagine, presa e leneşă. Arareori se mai sinchiseşte de o anchetă sau reportaj. Asta dor dacă le bate cineva la uşa redacţiei cu un subiect fierbinte, gata investigat.

Trăim o perioadă de criză, nu doar financiară, ci şi profesională. Suntem delăsători şi plitisiţi. E mai uşor să scriem ce zice primarul joia la conferinţă decât să investigăm subiectele abordate acolo sau să căutăm cele nespuse de primar.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Personalitatea Sibiului

Zilele acestea am demarat um amplu sondaj pe blogul personal pentru a vedea din multiplele nume sonore a căror viaţă a fost sau este legată de Sibiu, care va reieşi în conştiinţa publică cel mai adesea. Nu e o cercetre sociologică după toate regulile, dar e o primă încercare de a vedea cum văd sibienii şi nu numai Sibiul, dincolo de prezent. Cu cine asociem Sibiul?

De data asta sondarea se referă la personalităţi. Oameni care s-au născut aici şi au au oferit prin munca lor renume Sibiului. Sau oameni care au trăit mai mult timp la Sibiu şi au dăruit faimă oraşului. Normla că opiniile sunt ămpărţite şi cu siguranţă cercetarea e abia în prima fază de triere a numeroaselor nume ce se leagă de Sibiu. Apoi vom vedea din cele mai alese nume, cu motivaţiile fiecăruia, care este personalitatea emblemă a oraşului de pe Sibiu.

Acest demers are rolul de a vedea Sibiul dincolo de prezent, ca un oraş ancorat în istorie şi în legătură cu lumea.

Puteţi şi voi participa la această sondare pe blogul Mazemania.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Sibiu, oraş frumos?

Foarte mulţi oameni din afara Sibiului laudă acest oraş. Şi totuşi suntem unii care criticăm actuala administraţie. Unii au impresia că aceste critici sunt doar de dragul criticilor, dar nu e aşa. Orice critica e menită să îmbunătăţească.

Sibiul e văzut ca un oraş frumos de mulţi români prin comparaţie cu oraşele lor. E văzut ca un loc idilic de americani pentru că împrejurimile Sibiului păstrează patina tradiţiei. Sibienii sunt mândrii cu oraşul lor. Mulţi cred că merge în direcţia bună şi totuşi…

Zilele acestea apa la mii de sibieni este tăiată pentru că unii nu au plătit-o. Dar suferă toţi. Troleibuzele au fost desfiinţate fără ca nimeni să ştie, deşi sunt un mijloc de transport ecologic. Gropile în şosele au devenit atât de multe şi de mari că uneori nu mai ai cum să le ocoleşti. Semafoarele sunt gândite să aibă undă verde cei ce tranzitează Sibiul, în timp ce şoferii sibieni stau în trafic aşteptând. Primăria refuză să fie transparentă faţă de cetăţeni în deciziile ce le ia. Zonele verzi au fost şi sunt decimate în favoarea construcţiilor şi betonului. Exemplele acestea pot continua pe pagini întregi.

Oare mai este întreg Sibiul un oraş frumos, sau doar centrul?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

„Ciobani din toate părţile, uniţi-vă!”

Cam aşa a sunat îndemnul preşedinţilor de asociaţii a crescătorilor de animale zilele acestea. S-au pus pe proteste, petiţii şi procese proprietarii de oi din România datorită legilor ţării. Ce nu le place ciobanilor? Nu le place să respecte legea. Ei mereu au avut un statut special şi în Evul Mediu şi în comunism şi acum. Şi nu le place când un Guvern şi o oarecare Uniune Europeană le impune şi lor să respecte legea.

De fapt e greşit spus ciobani, ci mai corect e proprietar de oi, fiu de cioban. Pentru că acei oameni care merg cu oile la păscut, adică numiţi ciobani, ei nu protestează. N-ar avea de ce. Ei sunt doar angajaţi. Proprietarii de oi din Mărginimea Sibiului chiar dacă mai dau şi pe la stână şi locuiesc la ţară unii, au angajaţi. E o afacere. În ultimii doi ani au fost mereu scutiţi să aplice regulile Uniunii Europene, deşi noi restul populaţiei României a trebuit să înghiţim în sec şi aplicăm respectivele reguli. Acum e rândul ciobanilor şi acestora nu le convine. Cum ar mai putea ei pune sare multă şi apă peste măsură în branză. Cum ar mai putea ei strecura pietricele în produs să tragă la cântar. Plus cum ar pute ei să plătească taxe şi impozie!?

Când îi văd atât de porniţi îmi aduc aminte de câteva întâmplări cu ciobani văzute de mine. În comunism eram la CEC cu tata să depunem banii mei din puşculiţă. La un moment dat, forfotă mare. Vine un angajat CEC şi ne zice la toţi să ieşim afară că se închide CEC-ul mai devreme. Puteai comenta ceva în comunism? Ieşim spăşiţi. Dar ce vedem. Un cioban cu clop şi ARO descărca saci de iută cu bani. Mulţi. Banii ciobanului ţinuţi la saltea. Se pare că auzise de o posibilă schimbare de monedă şi îi era frică să nu piardă toţi banii ascunşi.

O altă poveste e a fiilor de ciobani de azi. Au muls oile în comunism şi după Revoluţie au deschis benzinării unde îndoiau cu aditivi şi apă produsul. Chitanţe nici poveşti. Multă marfă la ngru. Acum şi-au făcut hoteluri şi au dat ARO pe Hammer.

Aceştia sunt ciobanii din zona Sibiului. Acestora nu le place noua lege şi vor face totul pentru a o eluda.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Generaţia PRO-ce?

O televiziune a inventat şi promovat conceptul de generaţia PRO. Asta pentru că aşa le era numele, doar că acest cuvânt are multiple înţelesuri pe mai multe planuri. Termenul de „generaţia PRO” a fost îmbrăţişat repede de mulţi tineri români. Dar oare ce seminifică?

Suntem îndemnaţi să fim PRO ceva. Să fim de acord altfel spus. Fără întrebări, fără să gândim. Prin intermediul media ni se contruieşte o lume care pare reală şi care tinerilor li se bagă pe gât drept model. O lume în care toţi zâmbesc (adesea fals), o lume în care toţi înghit ceea ce le spune televizorul, o lume unde individul este anulat în favoarea turmei.

Modelul PRO, aparent unul pozitiv, se dovedeşte o mare manipulare. Îl regăsim în tabloidizarea gândirii tinerei generaţii. Trebuie să arăţi ca vedeta X sau trebuie să ai bani ca politicianul Z. Modele false impuse de bune. Generaţia PRO nu trebuie să aibă indivizi care gândesc. Ei nu sunt buni. Generaţia PRO are nevoie doar de consumatori.

Generaţia PRO a acaparat deja o mare parte a tinerilor. Nu toţi desigur. Excepţiile sunt paria acestei societăţi, pentru că ei gândesc. De fapt cei ce sunt doar PRO nici nu ştiu PRO-ce sunt. Dar mai contează?! Ei sunt PRO…

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Anonimii internetului

Internetul a deschis cutia Pandorei. Cutia cu toate neputinţele omeneşti. Această tehnologie ne-a dat Paradisul şi Abisul deodată. Suntem fericiţi când pute găsi orice informaţii vrem, dar trişti când vedem înjurături pe forumuri. Poarta a fost deschisă către o lume nouă, fără reguli. Se pune întrebarea: are internetul nevoie de reguli?

Eu am susţinut mereu nevoia de exprimare liberă. Dar orice libertate, aşa cum e definită de filosofi are limite. Acestea sunt date de încălcarea libertăţii altei persoane. Aşa şi în internet. Nu sunt reguli, dar sunt oprelişti naturale. Încercăm să scăpăm o mare parte a internetului de înjurături. Şi totuşi acestea abundă. Cine înjură? Anonimii. La fel ca oamenii aflaţi într-o manifestaţie de stradă, unde în mijlocul mulţimii devin anonimi. Internetul asigură acest anonimat, chiar dacă eşti singur acasă. Şi unii simt asta şi se depersonalizează şi încep să înjure. Asta e singura lor metodă de exprimare. Asta arată şi gradul lor de evoluţie pe scara lui Darwin.

Anonimii internetului pot fi şi oameni cu teama de a-şi dezvălui adevărata identitate. Sunt oameni care au fost crescuţi în teama unei familii sau a unui sistem. Sunt oameni care anonimatul le dă putere de a spune ceea ce altfel nu au curajul. Şi ăsta e un lucru bun.

Internetul e o lume a haosului. Oricât vor încerca autorităţile să o organizeze şi să o reglementeze, nu vor reuşi. Trebuie să învăţăm să fim oameni în viaţa reală pentru a putea fi oameni şi în cea virtuală. Sau invers.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Suntem un neam de hoţi?

După deschiderea frontierelor spre Vest, românii au plecat cu mic cu mare să guste viaţa şi munca în Occident. Unii au descoperit o lume unde hoţia poate fi o meserie profitabilă. Mulţi au transformat în câţiva ani renumele României într-un stigmat. Suntem oare vinovaţi? Suntem un neam de hoţi?

Românii au împânzit Germani, Franţa, Italia şi Spania. Unii au mâncat lebedele din Austria. Alţii au furat ce au putut din magazinele Occidentului. Furtul de maşini şi prostituţia au devenit practici profitabile. Cerşetoria o afacere de succes pentru românii ajunşi în ţările occidentale. Dar oare toţi aceşti români reprezintă România? Sau sunt doar o mică parte?

Din păcate exemplele contra-productive sunt nenumărate şi la noi în ţară. Se dau ţepe de la cel mai înalt nivel până la mici găinării. Se fură din ogradă găini sau din bănci valută. Unii iau mită de miliarde, alţii de sute de lei. Exemplele la nivel înalt de furt nepedepsit încurajează furtul la nivel mic. Nu toţi românii fură, dar mulţi o fac şi aceştia ajung vedetele ţării.

Trăim o perioadă de haos socio-economic. Un haos generat politic. România e atât de bolnavă, încât dacă era o persoană, era demult în moarte clinică. Trăim într-o ţară frumoasă, locuită de români, dar condusă execrabil. Suntem furaţi de stat prin organismele sale. Suntem înşelaţi de mediul de afaceri cu ajutorul statului. Suntem furaţi în justiţie.

Toate aceste furturi ne transformă în „modelul” rău famat ce îl vindem Occidentului. Dacă până în 1989 exportam români fugiţi: intelectuali, artişti, ingineri şi alţi specialişti, acum exportăm hoţi, cerşetori şi prostituate. Iar cei ce merg cinstit la muncă ajung paria datorită acestui export.

A cui e vina? A unei serii de guverne şi politicieni care au furat tot ce se putea fura. A unui stat condus de hoţi. Dar şi a unei Europe dornică să profite de pe urma românilor săraci şi neştiutori. E şi vina lipsei de educaţie din comunism. Mulţi vinovaţi, puţini responsabili, niciun condamnat.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Sibiu, produs de marketing

Săptămâna trecută am avut un fel de reuniune de clasă. Foşti colegi de facultate din toate colţurile ţării ne-am strâns la Sibiu. Am depănat amintiri, am vorbit despre prezent şi am şoptit, cu puţină teamă, despre viitor.

Care a fost marele regret al celor care au ales să părăsească Sibiul imediat după ce au terminat studiile? Tocmai faptul că au plecat din Sibiu! De ce? Pentru că toată lumea le spune cât de frumos este în Sibiu, deoarece la televizor văd o grămadă de evenimente culturale şi concerte, aşa cum acum 10 ani nu se întâmpla.

Ce spuneau cei care au rămas în Sibiu? Nu credeţi tot ceea ce vedeţi sau auziţi. Nu e chiar totul adevărat! Pentru a vorbi apoi despre străzi aglomerate şi pline de gropi, despre preţurile piperate de la barurile din centrul istoric sau despre faptul că lipsa unei centuri ocolitoare omoară pur şi simplu aerul curat al Sibiului.

Adevărul? Probabil pe undeva la mijloc. E interesant însă că niciun coleg actual locuitor al Sibiului nu era la fel de încântat de oraşul în care trăieşte, Sibiu, precum prietenii plecaţi între timp la Timişoara, Cluj, Iaşi sau Bucureşti.

Poţi citi mai multe articole scrise de unsibian pe blogul său – unsibian.ro.

Lumea arde şi primarul face ştrand

După modelul proverbului „Ţara arde şi baba se piaptănă”, primarul Sibiului susţine sus şi tare în plină criză financiară că vrea să facă ştrand şi complez de distracţii în Pădurea Dumbrava, pe 45 milioane euro, bani publici.

Altfel spus nu mai avem nevoie de locuinţe de tineret şi sociale. Nu mai avem nevoie de străzi asfaltate. Nu mai avem nevoie de locuri de joacă pentru copii în cartier. Nu ne mai trebuie siguranţă în cartier. De fapt nu ne mai trebuie nimic. Doar ştrand.

Puţini ştiu din cei ce sunt mereu de acord cu ce propune primarul că ne va costa 45 milioane euro acest proiect, pe lângă restul de costuri necesare Sibiului. De unde bani? Din taxe şi impozite, din amenzi mărite şi date tot mai des, din taxe pe parcări în cartiere etc Ştrandul îl vor plăti toţi sibienii. Oare e nevoie?

Ştrand există deja unul în Sibiu. Unul privat. Altele private se pot deschide. De ce mai e nevoie de unul public? Unul din subţirele argumente aduse de primărie spune că e nevoie de baze sportive pentru Sibiu. Dar aceeaşi Primărie a aprobat desfiinţare bazelor sportive din Sibiu şi a aprobat construirea de blocuri în locul lor.

Aşa cum spunea o doamnă în vârstă prezentă la dezbaterea publică privind ştrandul din Pădurea Dumbrava „Aici miroase a interes personal!”.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Lepădarea de umilinţă

Creştinismul ne învaţă să fim umili. Trufia e un păcat ce te trage în jos. Dar oare cât e umilinţă creştină la oamenii din jurul nostru şi cât e falsă umilinţă? Sunt preoţii umili, aşa cum le cere Biblia sau sunt ei doar actorii ai umilinţei. Normal nu putem generaliza, dar preoţii umili ori au murit, ori sunt ostracizaţi de marea masă preoţească.

Mă uit la ei şi îi văd la volanul unor maşini scumpe, îi văd în vile cu multe camere, îi văd cum iau ultimul leu de la baba smerită venită la spovedanie. Preoţii sunt modele umane pentru comunitate. Tragic, dar ei sunt de fapt contra-exemple în majoritatea cazurilor. Umilinţa e la ei o piesă de teatru bine jucată.

Dacă mulţi preoţi sunt aşa, ce să ne mai aşteptăm de la enoriaşii lor. Şi aceştia mulţi continuă această piesă grotească. Merg duminica la biserică, se aruncă în genunchi, pupă toate icoanele şi apoi ies afară şi înjură, bărfesc, poartă ură pe unii şi pe alţii, înşală, prea-curvesc şi câte şi mai câte. La fel ca şi preoţii, după ce termină de jucat piesa de teatru la biserică se leapădă de umilinţă.

Apoi îi avem pe cei umili. Puţini. Cei pentru care umilinţa e un fel de a fi, fără să fie impusă de cineva, ci doar de credinţă. Baba care are teamă mare de Dumnezeu, dar şi de preot. Umili din teamă.

Mai avem şi cei ce sunt trufaşi. Cei cărora nu le e teamă să clace pe oameni pentru a ajunge sus. Cei care nu se uită la câţi semeni sacrifică pentru a-şi satisface dorinţele.

Dintre toate aceste categorii nu găsim adevărata stare de a fi umil. Aceea de a fi împăcat cu credinţa, cu oamenii şi cu tine însăţi. Prea adesea suntem învâţaţi să confundăm umilul cu umilinţa. Nu trebuie să ne lăsăm umiliţi, nu trebuie să îmbrăţişăm umilinţa. Trebuie să fim doar împăcaţi şi împăcarea necesită lepădarea de umilinţă! 

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Johannis face o mişcare inteligentă

Klaus Johannis a decis să facă un pas important referitor la acuzele privind lipsa de comunicare dintre Primăria Sibiu cu cetăţenii Sibiului. Cele peste 80 de mii de scrisori vin în întâmpinarea acestei idei.

Johannis a înţeles perfect mesajul venit dinspre contestatari. Nu mai suntem în 2001, atunci când Sibiul avea nevoie de un primar face-tot. Pentru o perioadă destul de lungă, sibienilor nici nu le-a păsat ce face primarul lor, atata vreme cât oraşul se mişca. Şi s-a mişcat…

Dar acum, în 2009, sibienii nu mai vor doar un primar face-tot: peste asta, vor un primar spune-tot. Sibienii vor un Klaus Johannis care să comunice mai mult, care să le spună de ce străzile din cartiere sunt în continuare pline de gropi sau de ce becul din colţul blocului nu arde de două luni.

Scrisorile lui Johannis sunt un început bun. Primăria Sibiu în general şi Klaus Johannis în special trebuie însă să înţeleagă faptul că această mişcare inteligentă poate să aibă un revers nedorit dacă nu este continuată ca atare. E bine să deschizi un canal de comunicare însă ca totul să de desfăşoare în condiţii normale această comunicare trebuie să funcţioneze în ambele sensuri. Pe când, domnule Johannis, nu vom mai auzi de refuzuri în cererile de audienţe, de exemplu?

Poţi citi mai multe articole scrise de unsibian pe blogul său – unsibian.ro.

Ferma animalelor Sibiu

Cei ce ne conduc oraşul şi judeţul astăzi par a fi nişte biete imitaţii ale animalelor, care îşi arată muşchii pentru a impresiona cetăţenii. Toţi se cred cel mai deştept, puternic şi carismatic.

Primarul se înfoaie ca un cocoş printre găinile din FDGR la Guvern şi PD-L, iar cei din PD-L se bat cu pumnul în piept precum gorilele, dar nu fac nimic. Cindrea şi supuşii săi de la PSD sunt ca vulpile: tăcuţi, vicleni şi înhaţă funcţia când nu te aştepţi. Liberalii tac ca găinile plouate. Cocoşul vorbeşte şi pentru ei. Avem la Sibiu o fermă a animalelor politice. O adunătură în ograda sibiană cu specimene care mai de care mai aparte.

Zilele acestea şi-au făcut intrarea în circul politic-administrativ noi exemplare: bursucul, vulpea şi cucuveaua. Toate trei vor guverna judeţul pentru marele Boc-poc. Dacă tot am intrat pe tărâmul alegoriei nu trebuie decât să vă spun că vulpea a ajuns pe funcţie datorită nepotismului. Vulpoiul, mare şef de partid social-democrat şi-a numit mireasa pe o funcţie cheie. A mai pus şi cucuveau tot acolo lângă ea. Despre cucuvea ţineţi minte de pe vremea când Iliescu re-definea democraţia după manualele lui Lenin la Cotroceni. Bursucul, un urs neîmplinit, va fi abil secondat şi fentat de animalele viclene. Sper doar să nu-i cânte prohodul funcţiei prea repede.

Iată o scurtă secvenţă din lumea animalelor de la Sibiu. Din păcate marea masă de mămăruţe riscă să fie zdrobite de mai marile animale. Doar când se votează ele par să mai conteze….

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

În căutarea fericirii

Unii filosofi cred că viaţa este o eternă căutare a fericirii. Nu vreau să definesc aici fericirea – un concept atât de relativ. S-au scris multe cărţi şi tratate pe acest subiect. Vreau să vă spun despre fericirea mea.

Nu caut fercirea, o am deja. O simt în majoritatea timpului în tot ceea ce fac, simt şi gândesc. Sunt un om fericit şi încerc să împărtăşesc acest sentiment cu cei din jurul meu. Dar câteodată cad în profanul cotidian şi îmi rătăcesc fericirea în grobianul de zi cu zi. Mă afund până la gât uneori în mocirla creată de alţii şi cu greu ies din ea. De fiecare dată mă agăţ de propria fericire.

Nu cred în sintagma „Fericiţi cei săraci cu duhul”. Nu cred că a ştii te face trist. Cred în puterea lui a cunoaşte şi a fi fericit în acelşi timp. Un paradox filosofic, dar cine stă mereu să-i asculte pe filosofi?

Fiecare cădere în profan şi zbatere pentru a înainta în mocirlă e doar un test pentru a redescoperi gustul fericirii. Acea fericire simplă, de fiecare zi.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

M-am săturat de fiţe

Sincer sunt sătul de tabloide care prezintă „vedete” care se dezbracă să apară la ziar sau se înjură pentru a fi omniprezente în presă. Sunt sătul de fiţele unor oameni auto-proclamaţi vedete de televiziune care aruncă pantofi într-o imitaţie penibilă a unui gest profund politic. Sunt sătul de domnişoare cu sâni mari şi creier mic ce ne sunt servite zilnic pe post de model feminin.

M-am săturat de toate aceste ifose, de toate piţipoancele şi cocalarii care reprezintă etalonul României de azi. Sibiul nu e mai prejos şi e plin de ei. E plin de dive a căror forme fără fond sunt etalate pretutindeni. E plin de îmbogăţişi peste noapte pe banii lui tata făcuţi ilegal imediat după 1989 şi care acum se numesc mari patroni.

Mai are Sibiul şi România valori reale? Sau are doar o gloată de fiţe? Tinerele talente fug cât pot de repede în Occident. Bătrânii de valoare mor. Generaţia productivă e prinsă în şomaj şi un dispreţ faţă de tot ceea ce a devenit valoare în România: manele, fotbalişti, telenovele, vedete cu fiţe. E timpul să facem ceva! Cred că e timpul opţiunii finale: plecăm din ţară, cu gustul amar al despărţirii de propria rădăcină sau purificăm Sibiul şi România de atâtea fiţe!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Ceauşescu de Sibiu

Primarul Sibiului a început să se ia la trântă cu Guvernul României. Acuze, critici, ironii au fost armele folosite în ultima conferinţă de presă. Normal că nu a existat nicio reacţie a Guvernului, pentru că primarul Sibiului e foarte, foarte mic pe scena politică românească. Doar el se crede mare şi atotputernic.

Sunt printre cei ce critic orice apucături ale oamenilor la putere din România ce dau semne de megalomanie şi cultul personalităţii. Iohannis, din păcate, a devenit un astfel de personaj. Orbit de votul sibienilor repetat, primarul a început să se creadă centrul Sibiului şi poate al României. E drept că şi presa i-a dat apă la moară, prea puţine fiind cazurile de critică la adresa sa. Şi cum oamenii de rând prin intermediul presei îşi creează o imagine de sfânt. Dar oar ee aşa?

E oare Iohannis un David capabil să se lupte şi să îl învingă pe Goliat? Nu cred. Iohannis e doar un mic politician local atotputernic pe propria moşie. Frica instaurată în rândul restului de politicieni locali e explicabilă prin susţinerea financiară şi polticiă externă pe care o are. Nu spun că e o marionetă a unui partid german. E doar un om care a pornit bine şi s-a transformat într-un megaloman. Un Ceauşescu de Sibiu. 

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Suntem falşi

Am ajuns o societate bazată pe falsitate. Ne place să ne punem măşti pentru a ne ascunde adevărata personalitate. Am început cu o miniciună nevinovată şi am ajuns să ne minţim pe noi înşine. Cam aici cred că a ajuns specia umană.

Dar mai există speranţă. Mai există acei superbi nebuni idealişti care mai speră că oamenii se pot întoarce la esenţe, la emoţiile trăite şi exteriorizate natural. Mai există puţini oameni care mai cred în idealurile umane fără compromisuri. Normal că ei sunt paria societăţii umane, dar ei sunt poate salvarea noastră ca specie. Altfel ce ne mai diferenţiază de animale?

Am devenit nişte animale cu mască. Ne transformăm ca specie. De fapt ne deformăm. Ne cioplim chipurile şi trupurile după un model. Ne sugrumăm spiritul pentru a fi pe val. Ne masacrăm idealurile pentru confort.

Suntem falşi! Suntem o adunătură sortită auto-decimării ca specie pentru că nu mai putem trăi cu noi înşine. Speranţa stă în idealişti, asta dacă nu îi omorâm înainte să ne atingă cu frumuseţea lor interioară.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Sibiul urmaşilor noştri

Cineva m-a întrebat dacă nu am altă treabă decât să caut şi să critic greşelile actualei administraţii a Sibiului. Mulţi consideră o atitudine critică la adresa autorităţii ca una greşită, negativă. Oare e aşa?

Spiritul critic ce-i drept cam lipseşte la sibieni. Obişnuinţa supunerii învăţată sute de ani la rând şi accentuată în comunism nu poate naşte spirite critice. Oameni sunt antrenaţi să primească ordine fără să fie nevoiţi să ia singuri decizii. Momentul când te întrebi „de ce fac asta?” este străin pentru mulţi locuitori ai urbei unde trăiesc, cât şi pentru majoritatea locuitorilor României.

Cei ca mine care se întreabă despre deciziile luate de o administraţie sau o altă instituţie sunt rapid catalogaţi critici, unde critic egal negativist în percepţia respectivelor autorităţi şi a unei majorităţi a populaţiei. Dar a fi critic nu înseamnă să fii negativist. Critica ajută o societate să fie mai bună şi să se dezvolte. Marile critici au făcut istorie, nu marile obedienţe.

Deci pentru cei ce se întreabă de ce am un spirit critic, le răspund aşa: pentru că vreau un Sibiu mai bun, nu pentru mine, ci pentru urmaşii noştri! (sic!)

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Cazul Dan Nanu

Dan Nanu, candidat PD-L la Camera Deputaţilor, perdant la redistribuirea voturilor, s-a prezentat la concursul de director al Direcţiei de Cultură Sibiu. Şi a fost prins cu fiţuici. Astea sunt acuzaţiile. Un concurs, ca multe altele a iscat un imens scandal odată cu apariţia informaţiei în presă prin intermediul FDGR.

Pentru cei ce nu ştiu cum merg lucrurile în România din 1989 încoace toate concursurile de director de instituţii publice sunt aranjate pentru a ieşi cine trebuie de la un partid sau altul. Mai existau uneori şi candidaţi independenţi care pierdeau concursul pe post mereu, chiar dacă erau mai bine pregătiţi. Dar acum favoritul competitor a fost scos din concurs pentru că e suspectat că a copiat. Lumea se bucură, crede că în sfârşit se vor organiza aceste concursuri pe bune. Aiurea!

Dan Nanu a pierdut un concurs pentru că în sală era un candidat PSD şi unul FDGR. Noua guvernare struţo-cămilă dă primele semen de sincope la îmărţitul posturilor. Astfel de incidente vor urma şi de acum încolo pe măsură ce PSD va pune piedică la PD-L şi invers. La Sibiu mai avem un jucător important: Iohannis şi al său FDGR. Din lupta celor trei jucători vor ieşi scântei multe.

Războiul pentru putere la Sibiu abia a început. Cazul Dan Nanu este doar primul foc de armă, urmează artileria grea.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Raţia de gaz

Presa ne avertizează că ruşii ne-au tăiat gazul. Autorităţile ne spun că nu e nicio problemă că avem noi destul plus alte materiale. Presa ne spune că nu sunt resurse. Unii directori din domeniul energiei ne anunţă că a crescut preţul la păcură peste noapte din cauza presei.

Ce simplu găsesc autorităţile vinovaţi în oamenii de rând şi în presă pentru incompetenţa lor. Incompetenţa de a face rezerve substanţiale. Incompetenţa de a investi mult mai mult în toţi aceşti ani în energii alternative. Dar e mai uşor să arunci vina pe presă sau să spui că nu e nicio criză. Doar baba Veta e proastă când se plânge că nu are presiune la gaz.

Trăim în criză. Cea mai mare criză economică a omenirii, spun unii specialişti. Dar ea este abia la început. Gazul e doar o armă în războiul economic. Ruşii o folosesc contra ucrainienilor şi aceştia contra ruşilor şi restul Europei. Dar cine poate şti unde e adevărul?

Cert e că ne aşteaptă multe zile şi nopţi de frig şi gazul e tot mai puţin. Eu unul nu mai cred promisiunile autorităţilor atâta timp cât au vândut gazul, curentul şi petrolul străinilor de la care statul acum cumpără rezerve. Din ce în ce mai scump. Aşa se îmbogăţesc unii pe spatele crizei noastre.

Azi mîine ne trezim ca în vremuri de mult apuse cu cartela de gaz şi raţia zilnică.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Sibiul, între violenţă şi cultură

Sibiul s-a schimbat mult în ultimii ani. Şi nu, aici nu vorbesc despre politică, administraţie sau mai ştiu eu ce probleme administrative. Sibiul s-a schimbat acolo unde n-aş fi vrut să o facă: pe stradă.

Îmi amintesc perfect nopţile pierdute în spatele blocului, alături de prieteni. Era linişte. La blocul vecin o altă gaşcă. Aşa era la fiecare colţ de stradă. Cu toate astea, te plimbai în linişte prin cartier fără să cunoşti teama că vreun derbedeu şi-ar putea vărsa năduful pe tine.

Nopţile din cartierul meu sunt mult mai agitate acum. Şi nu în sensul bun al cuvântului. Vechea gaşcă de la colţul străzii s-a transformat într-un adevărat focar al violenţei iar puştii ce se adunau să joace “de-ascunselea” te fac mai nou să bagi capul în pământ şi să grăbeşti pasul.

Ceva s-a pierdut pe drum. Şi aici vorbesc despre politică, administraţie şi alte probleme administrative, pentru că dacă Sibiul s-a schimbat în rău pe stradă e doar o consecinţă logică a faptului că nimănui nu i-a păsat de acest aspect. Unul esenţial de altfel, violenţa fiind opusul întregii imagini pe care Sibiul şi-a clădit-o în ultimii ani, aceea de oraş cultural.

Poţi citi mai multe articole scrise de unsibian pe blogul său – unsibian.ro.

Fumaţi acasă!

S-au dus vremurile când mergeam în baruri şi restaurante şi ieşeam intoxicat de fumul de ţigară al fumătorilor. Lipsa de aerisire şi nivelul ridicat de fumători pe metru pătrat m-a făcut să reduc drastic ieşirile în oraş. Dar de la 1 ianuarie am motive de fericire. O nouă lege impune proprietarilor de localuri publice să aibă salon special izolta pentru fumători, dacă localul are peste 100 metri pătraţi.

Normal că o lege pentru sănătatea publică va fie greu de aplicat la români. De altfel însăşi legea e tipic românească. Dacă la francezi şi italieni, popoare cunoscute pentru fumătorii înrăiţi, legea s-a aplicat din start prin interdicţia de a se fuma în localurile publice, la noi legea e permisivă. Astfel spaţiile mai mici de 100 metri pătraţi pot fi exclusiv pentru fumători, dacă aşa aleg patronii. Şi cred că aşa vor alege. Că noi nefumătorii nu contăm în România. Localurile mai mari de 100 metri pătraţi vor trebui să aibă salon separat pentru fumători ventilat şi izolat. Dar oare aşa va fi?

Anii trecuţi localurile erau obligate să aibă spaţii pentru nufumători şi m-am trezit în situaţia hilară să fiu aşezat la o masă de nefumători, înconjurată de mese de fumători. E plin Sibiul de astfel de cazuri. Sunt curios cine va verifica dacă se respectă legea?

La Real de exemplu se fuma în faţa caselor de marcat la aceea cafenea. La mall la fel. Spaţii publice de peste 100 metri pătraţi. În această categorie mai intră multe restaurante, cum ar fi Împăratul Romanilor, Crown, Ileana şi multe altele. Cum vor izola perfect ei fumătorii de nefumători? Sau totul va fi un mare fâs? Bine ar fi să se aplice legea, nu de alta dar ţin la plămânii mei. Fumătorii pot să-şi satisfacă viciul acasă. De altfel aşa e în ţările civilizate spre care tindem.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Pluguşorul sibian

Gata cu anul 2008! Un an cu multă politică, criză financiară şi puţine realizări pe plan local. Un an al schimbărilor datorate alegerilor locale şi parlamentare, cât şi crizei economice. Dar gata cu 2008, uităm de toate şi ne îndreptăm cu speranţă spre 2009.

Ce speră sibienii de la 2009? Cu siguranţă cu toţii vor să îşi păstreze locurile de muncă sau să aibă parte de unele mai bune. Chiar şi pensionarii au griji pentru locurile de muncă ale copiilor… Teama de efectele crizei va fi sigur principala preocupare a sibienilor în 2009.

Dar cu siguranţă sibienii vor aştepta şi în 2009 finalizarea centurii ocolitoare a oraşului. Vor aştepta asfaltarea tuturor străzilor din oraşul european. Mulţi vor spera că poate în 2009 Tursib va avea un program al autobuzelor de pe traseu astfel făcut încât să nu mai stai în staţie minute bune, iar autobuzele vor fi încălzite.

Sibienii aşteaptă în 2009 să fie sănătoşi pentru că dacă ajungi la doctor e de rău. Bugetul ţi-e lovit crunt de costul medicamentelor şi intervenţiilor, deşi eşti plătitor de asigurări de sănătate, dar la ce bun? Familiile cu nou-născuţi speră să primească 85% din venituri pentru primii doi ani. Şi speră la alocaţii mărite pentru copii.

Cu siguranţă multe alte lucruri vor sibienii de la 2009. Eu le doresc multă fericire – asta e gratis!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său – Mazemania

Pagina urmatoare »

Publicitate

Nou pe 3Surse

• Marketing versus sport
• Unirea-Steaua 4%, Rapid-Timişoara lider (7%)
• Am înţeles ce vrea să spună Daniel Nanu dar n-am priceput ce scrie

Publicitate

Nou pe Fii femeie!

• Fetelor, care e cel mai sexi barbat din lume?
• Miss astazi, parasuta maine
• Ziua Femeii in regia de film

Nou pe Fii barbat!

• Cum exercitiile fizice iti pot aduce fericirea
• 5 lucruri simple care te vor ajuta enorm in viata
• Ce trebuie neaparat sa stii despre Valentine’s Day

Cele mai frumoase imagini din Sibiu