• Home
• Despre noi
• Stirea ta
• Contact
• Arhiva detaliata
• Publicitate

RSS

• Articolul zilei
• Business
• Cultura
• Opinii
• Politica
• Social
• Sport
• Ziare

Un ministru ratat

Când spun un ministru ratat fiecărui cititor îi vin în minte câteva nume. Nu le voi da aici. Au fost şi vor fi mulţi miniştri rataţi în România. Unii sunt  complexaţi, alţii tupeişti, alţii nesimţiţi, şi o mare parte slab pregătiţi profesional. Toate acestea pentru că a fi ministru în România nu trebuie să fii profesionist într-un domeniu, ci să ai stare sau funcţie mare la un partid sau prieteni bine poziţionaţi politic şi economic.

Şi ne mai mirăm de miniştrii ce asfaltează, dar nu ştiu ce e aia asfalt. Alţii care au grijă de sănătatea noastră, dar nu ştiu cum arată o aspirină. Şi, în cazul sibienilor, ministrul care ne vinde cultură pe pîine, poate, poate va fi ales deputat de Sibiu.

Apoi, cu puţin timp înainte de alegerile parlamentare, avem surpriza: ministrul ar vrea să nu mai candideze. Nu mai vrea la Sibiu pentru că sondajele i-au arătat că nu are nici o şansă. Asta i-o putea spune orice sibian prin simplul fapt că nu e de aici şi pentru că omul de rând nu a auzit de el. Ori ministrul vroia să-şi facă întreaga campanie din biroul său frumos de la Bucureşti, în timp ce alţi candidaţi bat la toate uşile sibienilor să se prezinte.

Ministrul elitist, mai presus de plebe, îşi strânge curând hainele şi se duce la un colegiu „călduţ” după modelul altor foşti şi actuali miniştri. La Sibiu un ministru a ratat!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Adio Leu! Adio economie!

Zilele acestea vedem cum leul naţional suferă. Mulţi cred că valoarea Euro creşte, dar de fapt leul românesc trage să moară. O monedă naţională se bazează pe economia ţării ce o reprezintă şi în cazul României, economia a avut o creştere de formă şi nu de conţinut. Efectele încep să apară. Căderea în abis a leului, cu toate intervenţiile pe piaţă ale Băncii Naţionale a României este evidentă.

Ceea ce ultimele guverne spun că au muncit din greu pentru a oferi o creştere economică generatoarea de stabilitate economică s-a dus pe apa Sâmbetei în nici 10 zile. Normal că o cauză este şi criza financiară mondială, dar aceasta nu este singura. Leul nu are pe ce se baza în situaţii de criză. O economie care de 19 ani se zbate să  crească, dar nu reuşeşte, nu poate să susţină o monedă care oricum nu îşi găseşte identitatea.

Leul e de mult înlocuit în România de alte monede pentru tranzacţiile importante. Au fost mărcile şi dolarii, acum e euro. Deşi trăim în România şi toate preţurile şi tranzacţiile ar trebui să fie în moneda naţională, românii se feresc de ea pentru că nu reprezintă încredere şi stabilitate. Ultimele zile au demonstrat-o încă odată.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Şobolanii PRM

De pe corăbiile ce se scufundau primii care fugeau erau şobolanii. Aşa şi în politica românească. Cum un partid nu mai are şanse să fie ales în Parlament, cum se destramă prin fuga şobolanilor. Acum a venit rândul Partidului România Mare.

Normal că tribunul Vadi Tudor îi va face de ocară pe toţi dezertorii, dar ei deja şi-au negociat locuri eligibile în alte partide. Culmea politicii va fi când însuşi Vadim îşi va negocia un loc pe listele altui partid.

Deocamdată PRM e o corabie în derivă ce se scufundă. Toate sondajele arată că doar trei partide mai au şanse să prindă locuri în Parlament, aşa că membrii PRM cu afaceri de protejat au dat fuga la alte partide. Mitică Dragomir a fost un prim semnal. Lider vechi al PRM, mogulul fotbalului românesc şi-a netezit drumul spre un nou scaun comod în Parlament, dar nu prin PRM. Pe lângă el, mulţi alţi deputaţi şi senatori PRM dau bir cu fugiţii mai ales la PSD şi PDL sau încearcă să câştige ca independenţi.

Săptămâna aceasta Florin Jipa, deputată PRm de Sibiu a plecat în PSD pentru un loc în Parlament. O deputată alesă pe listele PRM în 2004, de care niciun sibian nu a auzit. O deputată adusă la Sibiu şi băgată cu japca pe gâtul votanţilor sibieni. După patru ani, doamna Jipa nu e în stare să numească localităţile din judeţ sau cartierele Sibiului. Habar nu are care sunt problemele sibienilor deşi a fost deputat de Sibiu.

Toate aceste evenimente mi-au adus aminte de un film românesc Şobolanii roşii. Aceiaşi şobolani din comunism scăpaţi în partidele post-revoluţionare. O plagă de care nu mai scăpăm nici la 19 ani de la Revoluţie.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Homosexualii şi România

Pe 1 Octombrie, comunitatea homosexualilor din întreaga lume aniversează prima căsătorie oficiată vreodată între persoane de acelaşi sex. În 1989 Danemarca a oficiat cu drepturi legale o relaţie homosexuală sub denumirea de „parteneriat înregistrat”.

Istoria comunităţii homosexuale din România a cunoscut multe obstacole chiar şi în timpurile post-revoluţionare. Homosexualii, fie ei gay, lesbiene sau travestiţi, au fost persecutaţi în comunism şi când credeau că  au scăpat, odată cu venirea democraţiei, de fapt au suferit chiar mai mult. Apoi chiar şi legislaţia românească s-a schimbat şi codul penal nu a mai incriminat legăturile între personae de acelaşi sex. Dar mentalitatea românilor nu poate fi schimbată cu o lege.

Am sprijinit de mulţi ani deschis comunitatea homosexualilor din România aşa cum am ştiut eu mai bine. Dar am fost mereu oripilat de reacţiile homofobe a multor bătrâni şi tineri, care vedeau în homosexuali o perversiune sau un handicap. Interesant că aceeaşi homofobi nu au fost virulenţi contra lesbienelor, mai ales când priveau firme porno cu acestea. Un expert internaţional în domeniu mi-a spus odată că multor bărbaţi le e frică de homosexuali pentru că în adâncul sufletului lor şi ei ar fi tentaţi să experimenteze o astfel de relaţie.

Uneori atitudinile violente ale organizaţiilor tip nazist au ajuns la paroxism în preajma marşurilor pentru tratament egal al homosexualilor în Bucureşti. La Sibiu, localnicii nici nu vor să audă de legături între persoane de acelaşi sex. Bineânţeles că şi la Sibiu sunt homosexuali, tineri şi bătrâni. Doar că se ascund, aşa cum mulţi o fac în toată România din teama persecuţiilor la locul de muncă, la şcoală, în societate. De multe ori nici părinţii lor nu află decât foarte târziu.

Homosexualitatea nu distruge România, nici nu ne corupe tinerii, aşa cum unii cred. O persoană poate alege să iubescă pe oricine, indiferent de sex. De asemenea o persoană de când e copil simte, uneori, că este atrasă mai mult de persoane de acelaşi sex, decât de celălalt sex. Sunt elemente ale vieţii şi nimeni nu trebuie forţat să aleagă ceea ce părinţii sau societatea, în general, crede că e bine. Cine poate spune ce e „normal”?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Sex şi politică

Ultimul scandal sexual care a aprins România este cel legat de secretarul executiv PSD Ana Birchall. Candidata la Camera Deputaţilor şi posibil viitoare Ministru al Educaţiei a fost adusă în atenţia publicului printr-un scurt film porno în care este arătată cum face sex oral unui bărbat într-o maşină.

Cazul a beneficiat de mediatizare în ultima săptămână, dar abia duminică Ana Birchall a dat replica presei şi speculatorilor media. Birchall spune că nu e ea în film şi că se retrage din cursa pentru alegeri pentru a nu face rău partidului.

Acum analizînd situaţia creată în seria de filme cu politcieni, acesta e cel mai lejer. După mita garnisită de caltaboşi primită de ministrul Remeş, sexul oral e ceva firesc. Toată povestea cu Ana Birchall a luat avânt, deşi poate nici nu e ea în film, pentru că  „autorul necunoscut” al materialului a promis şi episodul 2 unde apare faţa bărbatului fericit din film. Zvonurile au umplut internetul şi o parte din media cum că bărbatul din film nu e soţul, ci un politician de frunte din PSD.

Toată povestea de fapt se bazează pe zvonuri, interpretări şi aproximări. Scopul clar fiind distrugerea carierei politice a tinerei PSD-iste. Evident că sexul oral, chiar şi în maşină, e ceva firesc, ami puţin pentru unii obtuzi din România. Politicienii fac li ei sex, cu partenerii lor de viaţă şi, uneori, şi cu alţii. Dacă se folosesc de sex pentru a urca scara ierarhică atunci devine o problemă. Altfel e o chestiune pur personală.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

PSD-ul boierilor

Ce prostie au inventat jurnaliştii români acum câţiva ani când au spus că în judeţele ţării sunt baroni locali. Pentru a fi baron trebuie să ai sânge albastru, o educaţie aleasă. Îmbogăţiţii peste noapte pe banul public se numesc boieri. Aşa au făcut avere din evul mediu până astăzi. Şi ce partid a preluat puterea după Revoluţie şi i-a făcut boieri? PSD, cu toate numele sale. Vorba ceea „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”.

Evident pentru cine vrea să vadă că PSD-ul este continuare Partidului Cumetrist, pardon Comunist Român. Nici comunişti nu au putut fi curaţi, au dres unii comunismul de a ieşit pentru ei tot boierie şi pentru restul sărăcie. Când am crezut la Revoluţie că am scăpat de ei, văd astăzi că tot ei şi fii lor sunt potentaţii locali.

Eu sunt un om de stânga. O stângă democrată a oamenilor pentru oameni. PSD-iştii zic şi ei că sunt de stânga, dar am impresia că ei se uită în oglindă. Ei sunt de stânga doar când apelează la populism pentru a lua puterea. Apoi, brusc, uită tot. Dacă ne uităm la acest partid e mai clientelar decât oricare altul. Un partid care a promovat mereu de 18 ani non-valoarea, „prietenii” şi au crescut boierii. Ia vedeţi la săracii aceia de Năstase, Geoană sau cei de la Sibiu: Cindrea şi Suditu. Vai cât de amărâţi sunt ei în vilele lor şi cu firmele lor prospere pe bani publici.

De asta cred că în România nu avem partid de stânga, ci doar de centru-dreapta. Şi ne mai mirăm că ne merge prost, nouă, celor mulţi.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

La muncă!

Periodic, Agenţia de ocupare a forţei de muncă ne cheamă cu mic cu mare la un târg de locuri de muncă. Aceste evenimente cerute de şefii din Bucureşti sunt de obicei fără efect imediat. Ele sunt doar o metodă de justificare a acestei agenţii care, sincer nu îşi are sensul, ca multe altele.

Dar nu vreau să analizez aici necesitatea unei agenţii de stat, ci piaţa forţei de muncă din Sibiu. Dacă eşti tânăr, ai terminat o facultate şi te avânţi pe piaţa muncii locale rişti să dai cu capul de un zid. Trăim un paradox la Sibiu: avem foarte multe locuri de muncă disponibile, ce mereu rămân o parte vacante, dar avem şi cei mai instruiţi şomeri. Cum vine asta? Ei bine, la Sibiu, toţi angajatorii caută patru categorii de personal: muncitori, ingineri, agenţi vânzări şi secretare. Restul, nimic. Apropo, Sibiul a fost în 2007 Capitala Culturală Europeană.

Noile investiţii sibiene caută forţă de muncă din domeniul tehnic, calificată şi necalificată. Agenţii, fie ei de vânzări şi cei imobiliari, sunt foarte căutaţi, dar fiind o meserie prost plătită şi obositoare e mereu refuzată. Se mai caută secretare, numite adesea asistent manager. De curiozitate am sunat la câţiva angajatori care scoteau acest post la concurs. Iată un dialog:
-         Bună ziua, mă interesează postul de asistent manager!
-         Bună..ăăă….păi…ăăăă…păi…pentru dumneavoastră?
-         Da, pentru mine.
-         Păi noi vrem o fată, singură, tânără….hăhă…ştiţi, dumeavoastră sunteţi bărbat!

Cam aşa au fost toate conversaţiile. Asta ca să îi lămuresc pe cei de la Agenţia pomenită mai devreme care spun că au grijă să nu fie discriminare la angajare.

Ce te faci în Sibiu dacă ai absolvit litere, arte, orice în afară de inginerie. Poate găseşti un post de suplinitor printr-un sat uitat de lume. Sau îţi schimbi profilul şi ajungi secretară, dacă ai avut norocul să te facă părinţii fată şi sexy. Dacă nu, te apuci de propria afacere, dar rapid îţi dă statul una în moalele capului prin taxe şi impozite. Şi aşa ajungi fără loc de muncă. Nici măcar şomer nu te mai poţi numi pentru că asta e o categorie aparte de care se ocupă Agenţia amintită. Şi atunci te întrebi că degeaba ai învăţat atâţia ani, degeaba ai 131 IQ, îţi iei bilet dus de Italia, Spania sau Anglia şi pleci să lucrezi ceva degradant acolo, dar plătit mai bine ca un director de aici. La muncă!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Ştrand sau locuinţe sociale

Administraţia locală sibiană este mereu pusă în situaţia de a alege şi de a prioritiza investiţiile. Banii strânşi la bugetul local sunt mulţi, dar nu suficienţi pentru a face tot ceea ce trebuie. Şi atunci intervine sistemul de alegere a priorităţilor.

Primăria Sibiu a plătit bani frumoşi pentru o strategie de dezvoltare a oraşului. Apoi au mai fost bani alocaţi pentru alte documente strategice. Dar din toate ideile scrise acolo privind priorităţile Sibiului multe nu au fost respectate.

Când s-a scris Strategia Sibiului prin programul Agenda 21 au fost consultaţi cetăţenii, societatea civilă, mediul de afaceri pentru a fi stabilite priorităţile de investiţii. Au trecut anii şi Primăria a avut propria agendă de investiţii. Suntem în 2008 şi avem o treime din străzi încă neasfaltate sau în condiţii groaznice. Avem cea mai mare criză din anii 50 încoace la locuinţe sociale, iar zonele verzi sunt pe cale de dispariţie.

În timpul acesta Primăria alături de Consiliul Local aprobă investiţii într-un mega proiect de ştranduri şi hoteluri în Pădurea Dumbrava. Este o investiţie necesară din banii publici, mai ales când tocmai s-a deschis un mega-ştrand privat? Dar această investiţie de încadrează în linia de investiţii ale administraţiei locale din ultimii ani: concerte, festivaluri, balet, cosmetizare zone verzi existente, cosmetizare centru istoric. Doar investiţii de imagine fără prea multă substanţă. E drept că s-au asfaltat şi străzi, dar nu destule faţă de promisiunile de acum 4 ani că vor fi toate asfaltate. Mai mult cele noi reparate sunt apoi sparte pentru o ţeavă de gaz sau un cablu de curent.

Cred că e timpul ca Primăria si Consiliul Local Sibiu să se întoarcă la oameni. De 8 ani s-au rupt „în cercul lor strâmt” de pulsul societăţii sibiene. Au luat, e drept, ochii târgului cu luminiţe şi fântâni arteziene, dar tinerii stau tot cu părinţii pentru că nu sunt locuinţe sociale şi de tineret suficiente.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Zei şi staruri

Cultura celebrităţilor de azi se aseamănă culturii deiste a Greciei antice. Toţi ne amintim poveştile cu zei, zeiţe şi rivalităţile lor. Escapadele erotice ale lui Zeus şi răzbunările Herei. Toate le regăsim azi în tabloide sub forma bârfelor şi poveştilor cu „star”-uri naţionale sau internaţionale.

Zeii şi zeiţele Olimpului sunt azi reprezentaţi în fiecare naţie. Unii capătă statut mondial. Becham şi soţia sa Victoria sau, la noi, Irinel şi Monica. În ţară exemplele de noi „zei”, alias staruri, sunt cu sutele, majoritatea create de jurnaliştii tabloidelor ori televiziunilor de profil.

Orfeu îşi căuta iubita în lumea de dincolo, iar azi mitul este adaptat în cazul Elodia. Erotismul olimpian şi intrigile aferente sunt azi omni-prezente printre staruri ce pozează a zeităţi mondene. Ce găseau oamenii acum mii de ani în zeităţi, găsesc şi azi în staruri. Oamenii simpli citesc cum vedetele se înşală, se bârfesc, urlă ori sunt părăsite. Astfel se simt aproape de ele, de ceva ce pare intangibil, dar care devine apropiat, uman, prin aceleaşi probleme cu ale lor.

Olimpul nu mai e. Trăiască noul Olimp: Tabloidul.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Cui îi e frică să fie român?

A fi american e o mândrie naţională şi o cerinţă impusă tuturor locuitorilor SUA. Acolo poţi fi american de religie iudaica sau de etnie spaniolă. Dar tot American rămâi. Trebuie să îţi iubeşti ţara, cultura, drapelul naţional şi imnul de stat. La români aceste simboluri au ajuns adesea bagatelizate.

Am sute de exemple despre cum români, maghiari, saşi, rromi nu mai respectă simbolurile naţionale sau le bagatelizează. Identitatea naţională unii cred că ne-am pierdut-o odată cu intrarea în UE. Dar integrarea nu înseamnă pierderea identităţii culturale şi naţionale.

Câţi mai ştiu versurile imnului naţional? Azi mîine uităm şi care sunt culorile steagului. Trăim o dramă naţională din vina fiecăruia, dar şi a politicienilor care au dus aceste simboluri ori spre extremism ori spre desuet. De ce a devenit jenant să cânţi imnul naţional la mulţi tineri? Lipsa valorilor naţionale şi ale spiritului naţional afectează cel mai mult noua generaţie.

Am fost în şedinţe de Consiliu Local şi, pentru că legea aşa impune, se începe şedinţa cu ascultarea imnului naţional „Deşteaptă-te române” … în varianta scurtată. Nu mai avem timp de imnul naţional, cum de multe ori politicienii aleşi primari sau pe alte funcţii înalte nu mai au timp să poarte eşarfa tricoloră. Toţi sunt prea ocupaţi de afaceri, declaraţii politice şi alte giumbuşlucuri. Cine mai are timp de simbolurile naţionale?

Eu încă sunt mândru de a fi român şi încerc să readuc acest sentiment celor din jur, mai ales tinerilor. E timpul însă ca mulţi să simtă şi să se comporte ca atare, fie ei tineri, politicieni sau oameni de afaceri.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Votaţi-mă! Votaţi-mă!

Mai este destul timp până la începerea campaniei electorale, dar unii politicieni s-au grăbit să se facă auziţi. Cutiile poştale, televiziunile locale şi ziarele sunt asaltate de candidaţii pentru parlamentare. Curios lucru odată cu uninominalul credeam că scăpăm de bucureşteni aleşi la Sibiu. Se pare că ne-am înşelat.

Parte din actualii parlamentari de Sibiu, aleşi pe liste, sunt din Bucureşti sau alte părţi din ţară. Sistemul electoral prost i-a făcut deputaţi şi senatori de Sibiu. După ce au fost aleşi ne-au uitat. Acum în noul sistem semi-prost pentru că e semi-uninominal tot politicieni de Bucureşti vin să ne ceară votul. Turcanu de la PDL şi Iorgulescu de la PNL sunt figurile proeminente ce deja ne-au bombardat cu epistole. Barbu de la PSD e şi el nou în Sibiu, dar venit din SUA. Altfel spus, sibieni buni de parlament în principalele trei partide româneşti nu prea sunt. Asta e ca şi în baschetul sibian unde echipa e formată din străini.

Anul acesta ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Alegeri locale şi parlamentare, adică promisiuni grămadă şi pe ici pe colo îmbunătăţiri ale vieţii doar, doar votăm cu ei. Candidaţii pentru Camera Deputaţilor şi Senat dau din coate să fie băgaţi în seamă de sibienii din tot judeţul. Fiecare îşi face lobby la el în colegiu cum ştie mai bine. Şi grosul campaniei abia acum vine! Vor face petreceri, mici şi bere, vor promite marea cu sarea şi câini cu covrigi în coadă. Apoi, în 30 noiembrie, vor sta cu pumnii strânşi. Şi de Ziua Naţională a României va eploda bomba: plânsete de tristeţe şi urlete de bucurie, presărate cu acuzaţii de furt electoral. Noii parlamentari de Sibiu îşi vor ocupa poziţiile şi patru ani vor uita de noi. Vor fi prea ocupaţi cu şedinţe, comisii, protocoale şi călătorii. Sibienii vor ajunge iar pe planul doi, trei sau la etcetera. Birourile de parlamentar vor fi frumos aranjate, garnisite cu personal sexy, dar apatice. Senatorii şi deputaţii vor mai da declaraţii în presă cât să nu le uite lumea numele, dar nu vor mai bate colegiul unde au fost ales ca în campanie.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Un drum numit Moarte

De câte ori mă urc în maşină mă gândesc la toţi nebunii şi inconştienţii din trafic. Degeaba se fac zeci de campanii, care mai de care mai dure. Pentru o educaţie reală a participanţilor la trafic e nevoie de amenzi si, mai ales, de suspendarea permiselor – definitiv. Dacă s-ar lua carnetul la 100.000 de şoferi pe săptămână în România ar apărea primele semne de civilizaţie.

De ce să fim atât de drastici? Pentru că ăn România mor anual 2700 de oameni în accidente rutiere. Ca să înţelegeţi ce înseamnă aceasta îmi permit o comparaţie cu cei 1200 de morţi de la Revoluţie. Evident campaniile nu mai au efect atâta timp cât iresponsabilii de pe şosele ştiu că scapă doar cu o amendă şi cu un proces lung care mereu îi scoate nevinovaţi. Legea e aşa făcută încât şoferii ies mereu nevinovaţi, chiar şi când au omorât oameni!
A avea carnet de şofer şi a conduce e o mare responsabilitate şi ar trebui să fie la fel de strict reglementată cum e permisul de port armă.

În România 6500 de oameni sunt  răniţi grav anual în accindente rutiere. Campaniilor de prevenţie recent difuzate la TV de Poliţia Română au fost criticate, dar nimeni nu a înţeles tristul adevăr. E oare nevoie să ne moară un părinte, un copil, o soră ca să pricepem? E nevoie să vedem sute de accidente la TV, dar abia când Gheorghe Zamfir e accidentat să reacţionăm?

Sunt multe întrebări pe care fiecare dintre noi trebuie să ni le punem când ne urcăm la volan. Pentru că, după accident, regretele sunt tardive.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Neagu – un nou Bottesch

În campania electorală pentru locale Martin Bottesch a fost candidatul FDGR promovat asiduu de Johannis pentru preşedenţia Consiliului Judeţean Sibiu. S-au folosit toate tertipurile de marketing pentru ca brandul Johannis să vândă numele Bottesch. Şi a reuşit, cel puţin în municipiul Sibiu, de unde Bottesch şi-a luat majoritatea voturilor.

Un nou personaj pare să folosească acelaşi sistem. Senatorul Neagu, de curând demisionat din PDL, este sfătuit prin presă de Johannis să candideze singur. Chestie de imagine, deoarece şi pe vremea când Neagu era la PDL şi Johannis terfelea acest partid la Sibiu, mereu îl excludea pe Neagu din acuze. Interesantă apropierea dintre cei doi politicieni sibieni. Nicolae Neagu ajuns senator pe listele PD a părăsit nou formatul PDL pentru independenţă politică. Puţin probabil să fie însă ales ca independent ţinând cont că legea îi cere 50 la sută plus unu din voturi. Dar Neagu speră că brandul Johannis îl va face senator de Sibiu.

Teorii sunt multe legate de acest pas pe scârţâitoarea scenă politică locală. Una ar fi că Neagu independent va fi un perdant sigur pentru că votul de la parlamentare nu seamănă cu cel de la locale. Cu tot sprijinul mai pe dos sau pe faţă de la Johannis, Neagu nu este tocmai politicianul sfânt ori necunoscut. Măcar Bottesch era deja preşedinte la Consiliul Judeţean şi, deşi necunoscut de publicul larg, nu i s-a putut pune nimic de rău în cârcă. În schimb lui Neagu…oho!

Mişcarea executată de Neagu acum pentru un plus de imagine nu a fost, cred, reuşită, iar votul din 30 noiembrie îi va da o lecţie usturătoare politicianului. Oricum, ca mulţi alţii, va şti să cadă în picioare şi va prinde vreo funcţie numit dacă ales nu va merge.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

PRM devine un PC al dreptei

Mulţi ani ne-am obişnuit să vedem partidul satelit PUR reinventat în PC ca un etern aliat al celor la putere, dar mai ales al stângii. Dacă în forma sa umanistă avea evidente înclinaţii spre stânga politică, dar odată cu pierderea dreptului de a utiliza numele de „umanist” s-au convertit în Partidul Conservator. A devenit un partid naţionalist cu tente social-liberale, dar care a rămas fidel stângii româneşti, lamentabil reprezentată de PSD.

În tot acest timp PRM s-a descurcat singur în mediul politic românesc ca unic reprezentant al extremismului şi naţionalismului. PRM –ul e un paradox format fiind din oameni de extremă stânga care cântau laude lui Ceauşescu, dar cu un puternic mesaj de extremă dreapta. Poate şi de aceea a avut atâta timp această poziţie independentă dată de numărul de voturi primite. PRM a continuat la absurd politica comunisto-ceauşistă a liderului revoluţionar şi a idealului naţional-comunist. De altfel acest model inventat în România anilor 70 şi dus la absurd de PRM după Revoluţie e specific doar României şi Cubei. Combinaţia comunism – naţionalism e o contradicţie în termeni pentru unii analişti politici, dar istoria ne-a arătat că se poate.

Revenind în prezent, recenta aparent apropiere PDL – PRM poate fi comentată în multe feluri. Nu mă interesează aici motivele PDL, ci brusca trecere a PRM de la independenţa sa politică la traseismul pentru un loc în Parlament. Liderul PRM a simţit izul morţii politice mai ales prin ascensiunea marionetei de extremă dreapta Becali cu partidul său PNG. Apariţia PNG a rupt voturile etxtremei româneşti şi riscă să excludă ambele partide din viitorul Parlamentului.

Se pare că Vadim Tudor nu şi-a pierdut de tot luciditatea şi „mirosul” pentru funcţii şi putere, astfel încât a făcut un troc cu PDL. Ar fi făcut şi cu PSD sau PNL, dar nu a mai fost acceptat acolo. Cred, totuşi, că această apropiere, chiar şi de conjunctură va face rău PDL, dar electoratul român e mereu surprinzător şi în 2000 era cât pe ce să îl aleagă pe Vadim preşedinte. Aşa că totul e posibil!

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Umilirea preşedintelui

Băsescu a spus  poporului pe postul naţional de televiziune că a fost umilit. Afacerea PDL – PRM pentru scaunul de vicepreşedinte al senatului a arătat poporului un Vodă umilit.

Întâmplător, când făcea aceste declaraţii, urmăream la TVR Internaţional filmul Răscoala. Cu toţii am citit cartea şi ştim evenimentele din 1907 când ţăranii au strigat: Vrem pământ! Şi au primit gloanţe.

Ţăranii de atunci, oamenii simpli de azi, credeau în Vodă, în conducător. Politicienii erau domnii, boierii. Puterea şi opoziţia mereu îşi dădeau mâna pentru interesele lor. Mereu vorbeau despre popor, dar nu ascultau poporul.

Până azi poporul a rămas fidel, doar conducătorului şi nu politicienilor. Şi politicienii în ultimii 150 de ani nu au făcut nimic pentru a-şi îmbunătăţi imaginea.

Vodă, rege, preşedinte – românii respectă şi cred doar într-un conducător. Mitul a fost consolidat şi în comunism. Oamenii nu îl acuzau pe Ceauşescu, ci pe activiştii de partid. Azi îi acuză pe parlamentari.

Boierii ce îi supuneau pe ţărani la 1907 sunt acei oameni de afaceri de azi deveniţi miliardari peste noapte. Ca şi atunci, dacă protestezi pun zbirii pe tine. Democraţia a fost şi atunci şi acum. În stilul nostru.

În 2008, preşedintele spune poporului că a fost umilit. Ce înţelege poporul? „L-au scuipat pe Vodă” -  poporul se înfurie. Cui foloseşte un popor furios, deja degustat de politicieni? Lui Vodă.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Fă-mă mamă preot!

Oare când a devenit preoţia o slujbă atât de râvnită pentru foloasele sale financiare şi materiale. Îmi amintesc un pasaj din Noul Testament ce m-a impresionat mult cînd Iisus a intrat în templu şi a răsturnat tarabele furios pentru că preoţii şi apropiaţii lor făceau comerţ în templu şu cu templul. Dar unde este biserica azi? Mă refer la biserica ortodoxă, biserică majoritară în România.

Enoriaşii sunt foarte mulţi pe hârtie, mai puţini la biserică. Destui însă pentru a umble aceste lăcaşuri duminica şi, mai ales, de sărbători. Îi văd cum se roagă şi ascultă predica şi slujba, apoi iasă şi înjură, bârfesc, urăsc.

Am văzut preoţii care te taxează când te naşti, când te cununi şi când mori. Îmi amintesc de o biserică unde am asistat poate la maximum de ipocrizie a preoţilor. Stătea „părintele” cu toată autoritatea şi influenţa sa pe scaun şi spovedea. Femeile bătrâne erau la coadă că era postul Paştelui. Erau şi câţiva tineri. Şi preotul avea o plasă de plastic de supermarket lângă el. Veneau enoriaşii, îngenunchiau, el îi asculta, apoi ei îi dădeau bani şi el îi strecura în plasă. Poate le declara apoi ca donaţii pentru biserică, poate nu. Dar oare e firesc? E normal ca preoţii şi biserica să ne ceară bani?

Au construit după revoluţie într-un avânt biserices multe lăcaşuri, toate cu banii donaţi sau ceruţi de la oamenii din zonă. Vin oamenii bisericii, bat la uşă să dai bani. Dacă nu vrei se uită urât la tine. Mulţi nu au bani să mănânce, dar dau bani de frica bisericii. Parcă era biserica iubirii, când a devenit a fricii?

S-au construit biserci, foarte bine, dar de ce au porţile închise? De ce biserica nu îşi deshide porţile să dea mâncare caldă săracilor şi un loc unde să doarmă. Bisericile noapte se închid. La Dumnezeu ortodocşii se roagă după un orar. Dar oare Dumnezeu are nevoie de orar? Nu e el mereu prezent?

Aşa a ajuns să fie azi preotul temut, repsectat şi plin de foloase financiare şi materiale. Vrei o slubă de pomenire, un acatist, o cununie, un botez? Scoate banul! Parcă banul era ochiul dracului…

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Mizeria umană

Stăteam la un colţ de stradă în aşteptarea unei persoane. Trec pe lângă mine un cuplu şi fetiţa lor, se urcă în maşină şi, înainte să plece, soţia aruncă din maşină pe stradă un pahar de plastic. Această imagine o văd zilnic în Sibiu. Fie că e vorba de unii ce aruncă din maşini sau în timp ce se plimbă pe stradă. Indiferent că aruncă mucuri de ţigară, hârtii, plastic sau scuipă sau îşi suflă mucii este evident cât de ne-educaţi suntem. Spunea un gazetar de Bucureşti că parcă am devenit Capitala Ciobanilor din România. Câteodată subscriu la această afirmaţie deşi cam generalistă.

Dar un principiu ne învaţă de mici să ne supunem majorităţii. Ei bine nu e cazul! Decât să ne supunem acestei majorităţii care murdăresc oraşul şi îi fac un prost renume, mai bine să îi educăm. Să le spunem părinţilor noştri că nu e bine să arunce pe stradă sau să scuipe. Să le spunem copiilor noştri că fiecare mizerie trebuie dusă la coşul de gunoi. Educaţia nu vine doar de acasă, dar acolo începe. Ea continuă în şcoală, între prieteni, la servici.

Trebuie să învăţăm să vedem oraşul ca al nostru, ca propriul noastră casă. Cine ar scuipa pe masă? Sau ar arunca scrumul de ţigară în pat? Nu cred că prea mulţi aruncă gunoaiele prin casă.

Şi mai interesant este că suferim de ipocrizie amestecată cu amnezie. Dacă o întrebăm pe doamna de la început dacă crede că Sibiul e curat, ne va spune că e murdar şi că unii aruncă tot felul de mizerii. Dar ea uită ce a făcut. Aşa cum foarte mulţi uită. Coşurile de gunoi sunt în centru la tot pasul, dar majoritatea ajung distruse. Mă întreb câţi ani mai trebuie să treacă până când sibienii, culturalizaţi în forţă în 2007, să fie şi educaţi?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Despre transparenţă

Am adesea discuţii cu oficialităţi şi reprezentanţi ai presei locale despre ce înseamnă şi cum ar trebui să funţioneze transparenţa administraţiei locale. Există legi care prevăd cum se aplică această transparenţă, dar din păcate sunt mai mult formale. Aplicarea şi, mai ales, interpretarea lor, stă la cheremul celor ce s-au auto-intitulat AUTORITĂŢI. De fapt acele instituţii ce normal reprezinţă ADMINISTRAŢIA locală şi nu o autoritate. Pentru că autoritatea rămâne mereu în democraţie poporul.

Cum ar trebui să fie o administraţie loaclă transparentă? Nu e suficient să publici pe internet proiectele de hotărâre sau să le dai presei cu 2-3 zile înainte de votarea lor. Nu e suficient să anunţi dezbaterea bugetului odată pe an fără să dai până la ultimul detaliu al conţinutului. Nu e suficient să publici pe internet ceritificate de urbanism eliberate fără documentaţăa aferentă. Nici să supui la vot consilierilor locali lista de activităţi sportiv-culturale anuală fără bugetul alocat.

O administraţie locală trebuie să îşi dorească transparenţa. Toate documentele ce nu intră sub incidenţa vreunei legi a secretului informaţiei ar trebui făcute publice pe internet fără a aştepta să le ceară cineva. De exemplu câştigătorii licitaţiilor sau cui s-au atribuit direct serviciile de curăţenie în instituţie sau de la cine se cumpără hârtie. Toate aceste şi multe altele trebuie să fie publice.

Dar nu se întâmplă aşa. Pentru orice informaţie trebuie să faci cerere, să aştepţi 30 de zile şi de multe ori să primeşti răspunsuri abil-evazive. Administraţia mai are mult de învăţat despre adevărata democraţie.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Beţia puterii

Văd tot mai des în Sibiu oameni ce suferă de beţia puterii. O boală la care încă nu s-a găsit leac şi care este contactată de aproape toţi polticienii ajunşi pe funcţii. O vedem la cel mai înalt nivel, dar şi la funcţionarii de eşalon doi şi trei din instituţii. Toţi simt că au puterea în mîinile lor şi doresc să arate acest fapt tuturor.

Oameni pe care i-am cunoscut acum mulţi ani, unii simpli profesori de fizică, alţii ingineri sau inspectori mărunţi. Toţi se opreau pe stradă să îţi dea bună ziua, să te întrebe de sănătate şi zâmbeau, mereu zâmbeau. Apoi au ajuns la putere, au rămas la putere şi astăzi zâmbesc ironic la oameni, nu mai au răbdare să dea bună ziua sau să discute cu omul de rând. Ei sunt la putere.

Dar oare ese funcţionarul sau politicianul ajuns la decizie atotştiutor? Chiar aşa repede au uitat de unde au plecat? Au uitat că sunt oameni? Nu am înţeles dispreţul evident arătat de unii lideri locali faţă de omul de rând. Votul lor de la acel om vine şi totuţi contează doar odată la patru ani. În rest votantul găseşte mereu o uşă închisă sau o secretară care îi spune că şeful e ocupat. E şef, nu mai are timp de oameni…

Ipocrizia, fariseismul şi orgoliile absurde sunt toate elemente ale beţiei puterii. Ce nu ştiu aceşti oameni bolnavi este că la un moment dat cupa puterii se goleşte pentru ei. Atunci vor trebui să revină între oamenii simpli şi să înveţe să dea iar bună ziua, să zâmbească sincer. Dar oare îi vom mai ierta?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

O centură cât o viaţă

Sibienii îşi doresc de foarte mulţi ani ca maşinile ce traversează oraşul să o ia pe o rută ocolitoare. Ceea ce la început era o dorinţă a devenit o necesitate. Apoi au apărut promisiunile politicienilor că Sibiul va avea o centură. Lucrările au început cu surle şi trâmbiţe şi s-au finalizat cu un mare fiasco, prin anularea contractului cu constructorii italieni. Apoi alte licitaţii şi un nou contract. Din nou ceremonii de semnare oficiale şi pauză. Au trecut alegerile locale aşa că lucrările au putut suferi amânări. Se apropie alegerile parlamentare aşa că se va folosi iar centura Sibiului ca mijloc de propagandă.

Sincer nu m-ar fi dernajat dacă politicienii se lăudau cu ceva ce au făcut, dar devine nesimţire să te lauzi atâţia ani cu ceva ce vei face. Şi uite aşa trec anii, mult prea mulţi. Un bătrân cu care discutam zilele trecute îmi spunea „Oare apuc să văd centura până mor?”. Chiar aşa? Oare?

Sunt foarte mulţi sibieni care se plîng că traficul greu le-a distrus casele. Sunt mulţi cei ce îşi plâng rudele şi prietenii morţi în Sibiu călcaţi de maşinile ce tranzitează oraşul. Tuturor pietonilor ne e din ce în ce mai frică să trecem strada şi stăm şi 5 – 10 minute până un şofer se îndură să ne dea prioritate.

Oare Sibiul este sub ocupaţia maşinilor şi a traficului de tranzit? Chiar nimănui din conducerea oraşului, judeţului, guvernului nu îi pasă de noi? Am devenit doar maşini de mers la vot din 4 în 4 ani?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Sibiu între cultură şi industrie

Anul 2007 va fi consemnat în istoria Sibiului ca anul de referinţă pentru o nouă eră în dezvoltarea oraşului. A fost anul care a marcat intrarea urbei de pe Cibin în elita europeană a oraşelor ce trăiesc pentru şi din cultură. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie.

Statistic Sibiul îşi trage principalele resursele financiare din industrie. Cultura şi turismul sunt încă în planul doi al veniturilor financiare pentru oraş. Odată încheiat programul Sibiu Capitală Culturală Europeană trebuie să răspundem unei dileme privind viitorul oraşului. Vrem un Sibiu industrial sau unul cultural? Normal că nu putem vorbi de un oraş exclusiv industrial sau cultural, ci de ceea ce predomină. Cum vrem să fie cunoscut Sibiul? Ca o resursă de industrie, fie ea şi modernă sau ca un centru al multi-culturalismului?

Cred că alegerea făcută în anul 2007 şi succesul repurtat atât la sibieni cât şi a turişti ne dă dreptul să sperăm la un Sibiu cultural. Unde cultură înseamnă o multitudine de activităţi şi nu e definită în strict sens clasic. Vrem şi industrie, dar cu măsură. Dacă vrem un Sibiu cultural, trebuie să acceptăm şi un Sibiu turistic şi al serviciilor. De altfel serviciile încep să angajeze cei mai mulţi oameni şi vor oferi cheia financiară pentru dezvoltarea oraşului.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Activism sau nepăsare

Sunt un activist de mulţi ani în Sibiu, dar mereu mă întorc la întrebarea: e mai bine să fi activist sau să stai în „banca ta”? Care sunt avantajele neimplicării comunitare?

În primul rând nu deranjezi pe nimeni şi ai şanse mari să nu fi deranjat. A fi activist în propria comunitate înseamnă să te implici în problemele oraşului. Şi problemele oraşului sunt problemele unor oameni. A lucra cu oamenii este foarte greu, dar atât de multe satfisfacţii poate aduce această activitate şi nu în plan material.

A fi activist în propria comunitate înseamnă să te expui tuturor celor ce generează probleme în oraş şi, de obicei, deţin puterea politică şi economică. Chit că activismul nu înseamnă  a fi „Gică contra”, astfel văd unii lucrurile pentru că nu vor să aprofundeze probleme dezbătute public. Iar cei ce nu-şi doresc aceste dezbateri publice încearcă, prin orice mijloace, să îi demonizeze pe activişti sau să îi compromită public. Şi dacă nu le reuşeşte efectiv îi iau în râs.

Nepăsarea nu aduce victorii şi nu aduce nimic bun în comunitate. Aduce însă un sentiment de linişte individului. O linişte sinonimă cu vidul spiritual. Când devenim nepăsători faţă de cei din jurul nostru, între care trăim, devenim goi şi ne pierdem aceea latură spirituală ce ne face umani.

Activismul aduce multă muncă voluntară, multe eforturi şi consum de resurse, dar satisfacţia reuşitei îţi oferă sentimentul că într-adevăr trăieşti.

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

De ce nu au venit sibienii la vot?

La mai bine de o saptamana de la alegerile locale, Sibiul a uitat deja de tot ceea ce a insemnat campanie electorala, procente, castigatori si invinsi. Festivalul International de Teatru a facut trecerea de la politica la cultura, ipostaza care pare ca-i prinde mai bine pe sibieni. Cel putin din punctul de vedere al prezentei…

Rezultatele de la 1 iunie 2008 vor ramane, insa intrebari referitoare la ceea ce s-a petrecut in acea duminica vor aparea mereu. De ce a venit atat de putina lume la vot? Sunt multumiti sibienii cu ceea ce au sau au crezut ca, desi doresc schimbarea, nu o pot realiza? De ce adversarii lui Johannis nu au fost mai activi? De ce nu au mers din poarta in poarta pentru a se face cunoscuti? Cat de mult au crezut ei in sansa lor?…

Am spus-o si inainte de alegeri, o spun si acum. Lupta pentru Primaria Sibiu nu a existat decat in mintea unora care au incercat sa se pacaleasca singuri. Aici nu a fost vorba despre faptul ca sibienii sunt neaparat multumiti cu ceea ce au. Locuitorii acestui oras s-au obisnuit sa fie altfel. Deosebiti. Le place aceasta postura. Ii incanta - “Noi suntem mai civilizati, am reprezentat capitala culturala” - iar faptul ca “avem primar sas” nu este decat o continuare a acestui fir oarecum logic de departajare fata de o tara care numai pe roate nu putem spune ca merge.

De ce nu au venit sibienii la vot? Pentru a afla raspunsul, cred ca acei politicieni care au obtinut ceva peste 1% ar trebui sa faca acum ceea ce nu au facut in ultimele 2 luni. Sa-i cunoasca pe sibieni, cu nevoile lor cu tot. Doar asa pot spera ca procentul acesta minuscul va creste la viitoarele alegeri.

PS: pe blogul unui sibian au aparut cateva pareri negative la adresa opiniilor din “Alegerile lui Marton”, aparute in perioada campaniei electorale. Raspund aici: faptul ca oamenii au pareri diferite e cel mai natural lucru de pe aceasta lume. Se spune ca acele texte sunt partinitoare, in favoarea lui Klaus Johannis. Eu zic ca am reflectat realitatea. Si anume ca nimic nu se poate schimba, deocamdata, la Primarie. Iar cele peste 80 de procente luate de vechiul si noul primar imi dau dreptate. Pentru linistea celor care au postat acolo, nu-l cunosc si nici nu imi propun sa il cunosc personal pe Johannis. Doar de dragul de a fi altfel, nu pot sa nu vad faptul ca aceasta a fost alegerea majoritatii. Democratie, nu? Numai bine!

Joaca Johannis teatru?

In 2004, Constantin Chiriac tinea un discurs Dumnezeiesc la incheierea editiei din acel an a Festivalului International de Teatru de la Sibiu. Actualul director de la “Radu Stanca” avea in fata o Piata Mare impietrita, fascinata de emotia cuvintelor sale.

Multimea stransa atunci in Piata Mare mai astepta ceva, pe langa deja obisnuitul foc de artificii. Era ora la care se numarau voturile alegerilor locale. Si suspansul s-a risipit repede. “Am inceput Festivalul de Teatru cu un discurs al vechiului primar al Sibiului“, a spus atunci Chiriac. “Incheiem Festivalul cu un cuvant din partea noului primar al Sibiului…“, moment in care un tremur a cuprins Piata Mare. Cum adica, noul? Nu a iesit tot Johannis?, se intreba multimea. Lucrurile s-au clarificat intr-o secunda, atunci cand pe scena a aparut liderul FDGR.

“Energiile” par a fi din nou de partea lui Klaus Johannis. Edilul va fi cel mai probabil reales in timpul unui eveniment ce a crescut, s-a dezvoltat si a inflorit pe parcursul celor doua mandate ale sale. Am tras cu ochiul la cele cateva sondaje de opinie - rezultatul? Mai mult ca sigur ca  Johannis va urca din nou pe scena FITS, in calitate de vechi si nou primar al Sibiului.

De ce il sustine Tariceanu pe Johannis?

Premierul Tariceanu a fost zilele trecute in Sibiu. Nu era o nevoie stringenta de prezenta dansului la semnarea actelor pentru mult-visata centura, dar, cum bine stim ca se apropie alegerile locale, nicio vizita in teritoriu nu strica.

PNL Sibiu a hotarat sa-l sprijine pe Klaus Johannis pentru un nou mandat la Primarie. Desi la inceput a surprins aceasta decizie, la o analiza mai atenta, vedem foarte clar ca liberalii sibieni nu au facut altceva decat sa-si vada interesul. Dupa parerea majoritatii, Johannis nu poate fi deocamdata detronat, asa ca, decat dusmani, mai bine aliatii celui mai puternic/ vizibil om din Sibiu.

Tariceanu a afirmat clar ca este de acord cu decizia luata de colegii din judet. Clar, insa nu foarte convingator. Poate singurul om din stat care ii rezista cu stoicism presedintelui Basescu, premierul, sunt convins, a stat mult pana sa cantareasca aceasta decizie. Cu siguranta nu a fost usor sa renunte la sloganul liberal “prin noi insine”, si sa il transforme in “prin el insusi”. Orgoliul lui Tariceanu a fost insa ranit. De data aceasta nu a avut ce face. L-a sustinut pe Johannis. Cred insa ca la urmatoarele alegeri lucrurile vor sta cu totul diferit.

 

Vinovati, suspecti si oameni liberi

A trecut mai mult decat m-am asteptat din aceasta campanie electorala pana sa apara iar povestile despre presupusa implicare a lui Klaus Johannis in scandalul adoptiilor ilegale. Credeam ca vor fi scoase din nou de la naftalina mult mai devreme.

Un cititor “bine intentionat” ne-a trimis o inregistrare a unui post de televiziune local in care era prezentat un demers jurnalistic mai mult decat indoielnic. Reporterul in cauza incerca sa desluseasca misterul disparitiei unor copii ce au facut subiectul unei adoptii. Nu pot trece peste a spune ca prestatia “purtatorului de microfon” nu face deloc cinste acestei meserii. Exista anchete jurnalistice exceptionale si m-as bucura sa aud ca asa ceva s-a dorit prin acel reportaj. A iesit insa un spectacol de prost gust, cu intrebari indesate in gurile acelor tarani (sensul propriu) care au intrat repede in jocul reporterului.

Exista vinovati, suspecti si oameni liberi. Iar un suspect nu va deveni niciodata vinovat pana ce acest lucru nu se va dovedi in justitie. Dar sa aduci aminte mereu in campaniile electorale despre aceste povesti mi se pare de prost gust. De ce? Nu poti sa suspectezi un om o viata intreaga! Ori aduci dovezi care sa il transforme in vinovat ori il lasi sa fie un om liber.

Johannis are echipa. Liberala si cu simt de afaceri

Marti seara. Sala Thalia din Sibiu. Nu am avut parte de un concert extraordinar al vreunei orchestre insa spectacolul nu a lipsit. Si de data aceasta a fost facut de spectatorii mai mult sau mai putin implicati.

Klaus Johannis, Ilie Carabulea, Ioan Ciolan si Gheorghe Calburean, adica spuma politicii si a afacerilor sibiene, au venit la Sala Thalia nu pentru a tine vreun discurs pompos ci doar pentru a fi vazuti. Alaturi de liberalii sibieni, cei care au decis sa nu arunce vreun candidat in lupta pentru Primaria Sibiu, lucru care nu s-a mai intamplat din 1990 incoace.

O demonstratie de forta. Inca una, mai bine spus. Johannis a tinut astfel sa arate ca nu este singur la aceste alegeri, ca are echipa. Liberala si cu simt de afaceri. Poate mai evident ca in precedentele doua mandate, edilul sef pare a-si consolida o si mai mare autoritate in orasul pe care si asa il domina din punct de vedere politic. Atragerea oamenilor cu bani din Sibiu era pasul logic pe care trebuia sa il faca. Ramane de vazut insa daca si cei care voteaza au ramas impresionati de spectacolul de la Sala Thalia.

Meniul de azi: gogosi electorale

In debut de campanie electorala democrat-liberalii au considerat ca e nevoie de o actiune ecologico-umana: plantarea unor puieti de molid la Paltinis. Cu toata bunavointa politicienilor sibieni, scena este una care te face sa te intrebi: acesti oameni chiar nu au invatat nimic din precedentele alegeri?

Aceste actiuni menite sa sensibilizeze omul de rand, cu politicieni carora le pasa de salvarea mediului, nu mai sunt de mult timp gustate. De ce nu au iesit sa planteze pomi anul trecut? Sau acum doi ani? De ce mediul e mai important acum?

Cred ca aceasta politica marunta apartine trecutului. Tonul este dat de Bucuresti, acolo unde s-a incetat de mult la a mai umbla cu cioara vopsita intr-un mod atat de evident. Pentru ca acum, atat pensionarul de pe Mihai Viteazu’ cat si pustiul din Valea Aurie stiu ca toate aceste miscari ale politicienilor sunt doar niste… gogosi electorale.

Johannis si restul lumii

Sa fim seriosi. Johannis nu are contracandidat la aceste alegeri. Clasa politica sibiana este aproape inexistenta atunci cand este vorba despre vreo propunere serioasa pentru Primarie.

Contrar ideii cu care ne-am obisnuit in preajma alegerilor, Johannis nu promite nimic decat continuitate. Este un semn de superioritate pe care edilul sef si-l permite din moment ce lupta electorala o da impotriva unor politicieni despre care majoritatea alegatorilor nici nu a auzit.

80%? 90%? “Cat or vrea sibienii”, a spus Johannis, intr-un interviu exclusiv pentru Sibiu7, atunci cand a fost intrebat despre procentul cu care spera sa castige alegerile din iunie. Spre binele Sibiului, nu putem spera decat ca ceea ce se anunta a fi un adevarat galop de sanatate al lui Johannis se va transforma in noi proiecte de care sa beneficieze toti locuitorii fostei Capitale Culturale.

Aliantele politice se calculeaza in euro

In 1730 Montesquieu si Steuart sustineau ca politicienii trebuie sa se ghideze numai dupa interesele personale. Si asta, pentru ca numai atunci cand conducatorul isi urmareste propriul interes poate sa inteleaga nevoile comerciantului de rand, si astfel economia sa se dezvolte.

Au trecut cateva sute de ani, iar teoriile asupra fenomenului economic au avansat. Conceptul de interes a fost adus la semnificatia lui de astazi. Demnitarii si functionarii publici nu mai au dreptul sa isi conduca propriile afaceri, sau sa isi apropie prea tare interesele private de interesele Puterii care i-a propulsat in functie. Ei bine, ne intrebam atunci, a depasit clasa politica nivelul anilor 1700?

Rezultatele europarlamentarelor pun strategii pe treaba. Cu totii si-au scos pixul si hartia si s-au apucat de calcule. Nu isi calculeaza procentele. Ei cantaresc oportunitatile de afaceri care ar rezulta in urma aliantelor preconizate.

Liderii PSD se vad deja la guvernare alaturi de PNL si UDMR. Nu pentru ca se gandesc la stabilitatea tarii, la implementarea programelor europene, ci pentru ca cele trei partide PSD - 23,11%, PNL - 13,44% si UDMR - 5,52% se afla deja intr-o alinata, fie ea si informala. Nu trebuie sa uitam ca, asa cum a mentionat presa, la masa negocierilor, in urma carora PD a iesit de la Guvernare, s-au aflat Verestoy Attila (UDMR), Viorel Hrebenciuc (PSD) si Bogdan Olteanu (PNL). Trei nume care ghideaza din umbra negocierile dintre cele trei partide.

Primul din cerc este unul dintre liderii UDMR, Verestoy Attila fost angajat al liberalului Dinu Patriciu. Este cunoscut faptul ca Dinu Patriciu a finantat atat PNL cat si PSD in campania electorala. Asa si-a manifestat recunostinta fata de Guvernul PSD, care a rezolvat problema datoriilor rafinariei Petromidia. Pe Verestoy Attila, Dinu Patriciu si Viorel Hrebenciuc ii mai leaga ceva - teama de catuse, care, cel putin ipotetic, ar putea sa ii lege definitiv.

In contextul legaturilor pe care ni le-am propus sa le descoasem, trebuie sa amintim ca Bogdan Olteanu este finul premierului Tariceanu. Acelasi Calin Popescu Tariceanu care s-a intalnit la Guvern cu Viorel Hrebenciuc in preziua votului pentru referendumul care urma sa il suspende pe Traian Basescu. Insa relatia domniilor lor nu este numai una de conjuctura. Unele voci spun ca cei trei parlamentari fac si afaceri impreuna, afaceri cu banii statului. 

De unde sunt banii… pai ei vin din economie. Iar pentru ca majoritatea sectoarelor inghit bani si nu aduc venituri, a mai ramas un singur loc unde inca se mai vand proprietati ale statului - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Iar dupa ce autoritatea a absorbit si OPSPI, a devenit si mai atractiva. Are de privatizat pe langa institutele de cercetare, fabrici cu cate 4000 de angajati, Antibioticele si cateva complexe energetice. Nu e putin lucru. Cam cateva sute de milioane de euro profit pentru stat.

Iar la conducerea AVAS se afla acum liberalul Teodor Atanasiu, un alt fost angajat al lui Dinu Patriciu. Asa se pare ca a ajuns senatorul PLD, Nicolae Vlad Popa, sa acuze ca vanzarea Tractorului Brasov pe cativa lei, unui off shore cipriot, ar fi o afacere PSD- PNL. Si tot asa s-a trezit Bogdan Olteanu sa declare ca cel care a ramas in cursa pentru Electroputere Craiova este un investitor sirian, o mare forta financiara in Arabia Saudita.

Doar ca mai tarziu, am aflat ca declaratiile lui Bogdan Olteanu nu au fost facute chiar degeaba. In spatele bussinesului din Craiova se afla Faith Taher, adica bunul prieten al lui Hrebenciuc si fostul sau asociat. Acum, interventia lui Bogdan Olteanu este de inteles.

Liderii PSD simt si vad ca reteta a ramas aceeasi. Doar culoarea politica s-a schimbat. Pe vremuri PSD centra, si PNL primea. Acum, lucrurile par a se fi inversat. PSD revendica multe dintre proiectele puse pe hartie si implementate de liberali.

Sebastian Vladescu, fostul ministru al finantelor, a declarat recent ca este bun prieten cu Mihai Tanasescu, omologul sau in perioada Nastase. Specialistii de la finante stiu ca atat taxa unica de impozitare dar si noul Cod fiscal sunt, de fapt, opera lui Mihai Tanasescu.

Asa ca, alinata PNL- PSD este precum o relatie dintre doi iubiti. Ea exista, este impartasita, doar ca mai ramane sa se oficializeze la starea civila. Mai ramane de hotarat un singur lucru - ce le uneste cel mai tare banii sau setea de Putere?

“Scorpionii” inteapa din nou!

Pe germanii de la Scorpions i-am vazut live in toamna anului 2002, la Brasov, la festivalul “Cerbul de Aur”!

Pot spune ca a fost o seara plina de peripetii. Am plecat din Bucuresti in jurul orei 19:00, si am ajuns in Piata Sfatului la doar cateva minute dupa ce Klaus Meine si colegii sai intrasera in scena.

Chiar daca aveam acreditare de presa, nu am mai reusit sa patrund in spatiul special amenajat pentru concert. Tribunele, din lemn, erau supra-solicitate, iar organizatorii au oprit accesul publicului, din motive de siguranta.

In cele din urma, am urmarit recitalul Scorpions printre gardurile care desparteau tribunele de restul pietei. Dar nu a mai contat. Prestatia “scorpionilor” a fost excelenta, nici un spectator nu a stat pe scaun, iar atmosfera a fost de-a dreptul superba. Piata era plina de oameni, care timp de doua ore au stat nemiscati pentru a asculta hit-urile rockerilor germani. Evident, nu au lipsit piese precum “Rock You Like A Hurricane”, “Blackout”, “Big City Nights”, „Still Loving You” sau „Holiday”.

Dupa ce au spart gheata la festivalul ROCK ’93, Scorpions vor concerta astazi pentru a patra oara in Romania. Evenimentul va avea loc in Piata Mare din Sibiu, iar intrarea este libera.

Germanii activeaza in prezent in urmatoarea componenta: Klau Meine – voce, Rudolf Schenker – chitara, Matthias Jabs – chitara, James Kottak – baterie si Pawel Maciwoda – bass. Concertul de la Sibiu face parte din turneul de promovare al noului album, “Humanity Hour 1”! Germanii au sosit in Ardeal dupa ce pe 31 octombrie au sustinut un alt recital la Tokyo, in Japonia. Vor urma alte 8 concerte, in Europa si Asia: 3 în Franta (28.11 - Bordeaux, 29.11 - Toulouse si 30.11 - Clermont-Ferrand), 2 in Portugalia (4.12 – Lisabona si 6.12 – Guimaraes) si alte 3 în India (12.12 – Shillong, 14.12 – Bombay/Mumbai si 16.12 – Bangalore).

Sfatul meu… nu ratati concertul de la Sibiu, mai ales ca este vorba de albumul cu numarul 21, lansat in 2007, cand grupul german implineste 42 de ani de existenta.

Alles Gutte!

Articol de Valentin Popa-Scurtu

Unde pleaca Alonso? Cine vine la McLaren?

De vineri, McLaren si Alonso au anuntat oficial ca se despart. Nu mai insist asupra motivelor pentru care aceasta relatie nu a mers, toata lumea le stie. Plecarea spaniolului de la McLaren nu face decat sa mentina ridicat interesul asupra Formulei 1 si in intersezon, fanii asteptand cu sufletul la gura sa vada care va fi urmatoarea echipa a dublului campion mondial.

Marturisesc ca mi-ar fi placut sa-l vad la Ferrari. Alaturi de Raikkonen. Sunt cei mai buni piloti ai generatiei lor si as fi tare curios sa-i vad luptandu-se in masini egale. Dar e putin probabil ca spaniolul sa ajunga la Ferrari, mai ales dupa ce italienii i-au prelungit contractul lui Massa. Renault este destinatia despre care s-a tot vorbit, insa Alonso nu da semne ca s-a inteles cu Briatore. Spaniolul se teme ca francezii nu vor fi competitivi nici anul viitor si nu vrea sa riste un an fara rezultate.

La BMW portile par inchise pentru Alonso, Heidfeld si Kubica avand contracte ferme pentru 2008. Toyota l-ar accepta cu bratele deschise, dar e greu de crezut ca spaniolul va merge la o echipa care nu a avut nici un rezultat notabil pana acum in Formula 1. Poate doar daca vrea sa faca un lucru similar cu Schumi in 1996 si sa dezvolte echipa in jurul sau. Acest lucru este insa mult mai greu de realizat in 2008, mai ales la o echipa fara traditie precum Toyota.

Ca sa rezum, eu cred ca Alonso va ajunge la Williams sau la Red Bull. Ziarul spaniol AS a dezvaluit ca o conditie pusa lui Alonso pentru a fi lasat sa plece a fost sa nu mearga la o echipa mare (Ferrari, BMW, Renault, Honda sau Toyota). Raman deci ca optiuni viabile doar Williams si Red Bull. Dintre acestea inclin spre prima. Cred ca Alonso va merge la Williams, iar Rosberg la McLaren. Asta doar pentru un an, pana cand se elibereaza un loc la Ferrari.

Dan Mihalascu, expert auto

A lucrat in presa scrisa pentru ProSport si Gazeta Sporturilor. Este absolvent al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii “Lucian Blaga” Sibiu.

www.f1blog.ro

Seara fundurilor albe

Concert Deep Purple, Cotroceni, miercuri seara. Coada de o ora pentru a intra in incinta stadionului, care practic a blocat strada Lister.

Asa am definit rabdarea: putini au incercat sa eludeze sarpele uman incolacit pe asfalt in fata filtrului de intrare. Oameni de toate varstele, dar cu un evident accent cazut pe categoria 50+ - acesta sa fie secretul atmosferei ca de biblioteca pe care am intalnit-o? Probabil.

Starea de gratie a continuat pe parcursul celor doua ore ale concertului, dar si dupa, cand cei 10.000 de oameni au umplut, in aceeasi liniste, strazile din cosmopolitul cartier bucurestean. Un singur amanunt ii dadea de gol fata de cei care nu luasera loc in tribuna. Aveam cu totii fundurile albe, semn ca cineva a uitat sa stearga praful de pe scaunele din tribuna inainte de intalnirea cu Deep Purple.

Marius Geanta este redactor sef al revistei Hipocrate si editorialist al cotidianului Prosport. In plus, este invitat constant al emisiunilor de analiza fotbalistica si publica texte de opinie pe site-urile 3 Surse si Sibiu 7.

Super show DEEP PURPLE la Bucuresti!

A fost exact asa cum ma asteptam: SENZATIONAL!!!

Aproximativ 15 mii de oameni au cantat timp de o ora si trei sferturi alaturi de Ian Gillan, Roger Glover, Ian Paice, Steve Morse si Don Airey. Publicul i-a iubit, iar ei au simtit asta, declarandu-i la final: “de acum si voi faceti parte din Deep Purple!”

Legendarul grup britanic a avut parte de spectatori civilizati si educati, care nu au avut nevoie de cei 200 de bodyguarzi si de cei 200 de jandarmi. Nu au existat incidente de nici un fel: chiar si vremea a fost de partea fanilor Deep Purple. Show-ul a debutat cu piesa “Pictures Of Home”, care a fost legata de “Things I Never Said” si “Strange Kind Of Woman”. Don Airey a reusit apoi sa-i cucereasca pe spectatori, in momentul in care a interpretat un solo la claviaturi. Incepand cu Rahmaninov si Mozart, el a continuat cu Rapsodia romana de George Enescu, si cu Ciocarlia. Ne-am bucurat apoi de “Smoke On The Water”, “Space Truckin’”, “Lazy”, “Perfect Strangers”, “Strange Kind Of Woman”… iar la bis de “Hush” si “Black Night”, piesa cantata in mare parte de public. Show-ul s-a incheiat dupa ora 22.

Concertul Deep Purple de la Bucuresti a fost parte a turneului mondial “The Rapture of the Deep”, care promoveaza albumul cu acelasi nume. Prima parte a turneului a debutat in Statele Unite, in luna iulie a acestui an, evenimentul din Romania deschizand cea de-a doua parte a turneului, cea europeana. Din punct de vedere organizatoric, spectacolul a fost un succes evident. Organizatorii, Modus Production, s-au declarat extrem de incantati, afirmand ca vor conta pe ajutorul publicului si in viitor.

Dupa concertul de aseara, nu va pot spune decat un singur lucru:

DEEP PURPLE IT’S A HIGHWAY STAR!!!

Articol de Valentin Popa-Scurtu

Dupa 9 ani, DEEP PURPLE revine in Romania!

Un adevarat eveniment pentru iubitorii rock-ului: legendarul grup britanic va concerta, in aceasta seara, pe stadionul Cotroceni din Bucuresti!

In 1998 nu am reusit sa-i vad live, insa de aceasta data… va fi cu totul altceva. Cel putin… asa sper. Atunci, nu au fost bani. Acum insa, mi-am promis ca nu voi mai rata aceasta ocazie, aproape unica in viata.

Deep Purple este formatia pe care o ascultam, cu mare placere si atentie, inca de la varsta de 16 ani. In 2008 ei implinesc 40 de ani de activitate, si, parerea mea, merita sa-i primim cu toate aplauzele si respectul nostru.

Concertul Deep Purple de la Bucuresti face parte din turneul mondial “The Rapture of the Deep”, care promoveaza albumul cu acelasi nume. Prima parte a turneului a debutat in Statele Unite, in luna iulie.

Show-ul din Romania va deschide partea europeana a turneului si va fi urmat de un concert la Sofia, in Bulgaria, pe 1 noiembrie. Deep Purple, trupa fondata in 1968 sub numele de Roundabout, a vandut peste o suta de milioane de albume in intreaga lume. In prezent, grupul este format din Ian Gillan - voce, Steve Morse - chitara, Roger Glover - bas si Ian Paice - baterie, alaturi de Don Airey - claviaturi.

Pana la jumatatea lunii octombrie s-au vandut 9.000 de bilete la concertul Deep Purple, din cele peste 14 mii puse in vanzare initial. Deoarece biletele cu loc au fost epuizate rapid, organizatorii au suplimentat numarul de locuri si, astfel, au pregatit peluza secunda a stadionului Cotroceni, pentru ca un numar cat mai mare de fani Deep Purple sa aiba acces la concert.

Revenind la cantarea de astazi, trebuie spus ca trupa ce canta in deschiderea concertului Deep Purple este o surpriza chiar si pentru organizatori! Modus Production intentiona sa invite in deschidere una sau mai multe trupe romanesti, insa managementul Deep Purple a anuntat ca trupa va veni inclusiv cu formatia de deschidere: Joanna and The Band, formata doar din romani.

Acum, in componenta Raul Kusak (pian si clape), Nicu Patoi (chitara), Adrian Tetrade ( tobe), Shebi (bass) si Joanna (Ioana) Hartescu (voce). Chiar daca Ioana locuieste de trei ani in Qatar, muzicienii au pastrat legatura, ca prieteni, dar si ca artisti. Reunita, trupa revine in atentia publicului din Romania intr-un mod memorabil: in deschiderea super-concertului Deep Purple.

Eu, personal, ma astept la un show de zile mari si, sincer, simt ca nu mai am rabdare! Sunt convins ca va fi o seara… de neuitat.

“Venez nombreux” – cum zice englezul! Ne vedem acolo.

All the best & keep rockin!

Articol de Valentin Popa-Scurtu

Alegerile lui Marton

Avem un oras: Sibiu.

Din afara, totul pare imaculat. Capitala Culturala, curatenie, oameni mai buni, primar sas. Din interior, sunt persoane care vad lucrurile altfel. Capitala Culturala a adus doar scumpiri, mizerie la periferie, certuri interne si un primar contestat.

Bineinteles, ca intotdeauna, adevarul este undeva la mijloc. In incercarea de a fi cat mai aproape de realitate, va invit sa privim Sibiul impreuna, din afara si din interior. Acestea sunt “Alegerile lui Marton”!

- De ce nu au venit sibienii la vot?

- Joaca Johannis teatru?

- De ce il sustine Tariceanu pe Johannis?

- Vinovati, suspecti si oameni liberi

- Johannis are echipa. Liberala si cu simt de afaceri

- Meniul de azi: gogosi electorale

- Johannis si restul lumii

Publicitate

Ultimele stiri

• Dascalii si elevii sibieni spun stop SIDA
• Specialiştii în avalanşe vin la Bâlea Lac
• Delegatie din Saxonia, la Consiliul Judetean Sibiu
• Revista presei sibiene - Raluca Turcan identifică problemele Sibiului
• A venit zăpada la Bâlea Lac
• Sinecon Sibiu intră pe piaţa imobiliară
• Motivele pentru care merita sa apelati la serviciile AXIS grup SIBIU (P)
• Victorie pentru CSU Atlassib Sibiu în Cupa României. Gaz Metan a pierdut la Tg. Mureş
• Ce scriu ziarele de azi, 9 octombrie 2008
• Sibiul se pregăteşte pentru Jazz and More
• Info Sibiu -plata a două servicii sociale
• Un ministru ratat
• Ce scriu ziarele de azi, 8 octombrie 2008
• Programul turneelor Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu
• Teatrul Naţional “Radu Stanca” a fost premiat în cadrul Festivalului Ex Ponto din Slovenia