Mizeria umană

September 9, 08

Stăteam la un colţ de stradă în aşteptarea unei persoane. Trec pe lângă mine un cuplu şi fetiţa lor, se urcă în maşină şi, înainte să plece, soţia aruncă din maşină pe stradă un pahar de plastic. Această imagine o văd zilnic în Sibiu. Fie că e vorba de unii ce aruncă din maşini sau în timp ce se plimbă pe stradă. Indiferent că aruncă mucuri de ţigară, hârtii, plastic sau scuipă sau îşi suflă mucii este evident cât de ne-educaţi suntem. Spunea un gazetar de Bucureşti că parcă am devenit Capitala Ciobanilor din România. Câteodată subscriu la această afirmaţie deşi cam generalistă.

Dar un principiu ne învaţă de mici să ne supunem majorităţii. Ei bine nu e cazul! Decât să ne supunem acestei majorităţii care murdăresc oraşul şi îi fac un prost renume, mai bine să îi educăm. Să le spunem părinţilor noştri că nu e bine să arunce pe stradă sau să scuipe. Să le spunem copiilor noştri că fiecare mizerie trebuie dusă la coşul de gunoi. Educaţia nu vine doar de acasă, dar acolo începe. Ea continuă în şcoală, între prieteni, la servici.

Trebuie să învăţăm să vedem oraşul ca al nostru, ca propriul noastră casă. Cine ar scuipa pe masă? Sau ar arunca scrumul de ţigară în pat? Nu cred că prea mulţi aruncă gunoaiele prin casă.

Şi mai interesant este că suferim de ipocrizie amestecată cu amnezie. Dacă o întrebăm pe doamna de la început dacă crede că Sibiul e curat, ne va spune că e murdar şi că unii aruncă tot felul de mizerii. Dar ea uită ce a făcut. Aşa cum foarte mulţi uită. Coşurile de gunoi sunt în centru la tot pasul, dar majoritatea ajung distruse. Mă întreb câţi ani mai trebuie să treacă până când sibienii, culturalizaţi în forţă în 2007, să fie şi educaţi?

Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe blogul său - Mazemania

Scris de Calin Blaga · Publicat in Opinii